„Mere Roșii” – o carte minunată pentru sărbătorile de Crăciun [concurs]

mere rosii carte

Cartea Mere Roșii (credit imagine lianasoimablog.wordpress.com)

GoodRead.ro și autoarea Voichița Elena Toma vă invită să participați la un concurs deosebit, cu iz de copilărie, de toamnă, de iarnă și de Crăciun 🙂

Ce trebuie să faci pentru a câștiga premiul, cartea Mere Roșii?

Citește textul de mai jos, text primit de la scriitoare, și lasă un comentariu în care să ne spui o amintire plăcută legată de toamnă, iarnă și poate unul dintre titlurile cuprinse în această scurtă descriere. Lasă-ți imaginația să rodească 🙂 Autorul celui mai deosebit comentariu va câștiga duminică, 29 noiembrie, cartea Mere Roșii împreună cu autograful și dedicația autoarei.

Mult succes tuturor!

A fost odată ca niciodată… Așa încep poveștile, așa începe și prima poveste a cărții “Mere roșii“, în care fetița Rebecca dorea să aibă povestea ei. Este unul dintre personajele aceste cărți care va călători cu voi și vă va transforma, fără de veste, în “mere roșii” la ferestrele vieții. Deschideți-vă sufletele, lăsați poveștile, povestirile, să pătrundă înăuntru și să vă mângâie. “Prințesa fără zâmbet sau Oglinda fermecată”, “Semn de toamnă”, “În împărăția frunzelor”, “Zi de toamnă”, “Mere roșii”, “Para”, “Sfârșit de toamnă”, “Povața vântului” , “Nucul somnoros”, “Iarna în pădure”, “Zâmbetul lui Moș Ioan”, “Povestea anotimpurilor”, “Albert”, vor căuta “Căsuța fericită” în care să sălășluiască împreună cu voi. Sunt sigură că citindu-le vă veți împrieteni și veți avea multe de învățat deoarece acesta a fost, de fapt, unul dintre scopurile mele, povestea să dea roade, la fel ca merele roșii din livada lui Moș Petru.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

  1. Anda
    Reply

    O amintire de neuitat din acasta toamna reprezinta clipele de relaxare in care citeam :D,momentele simple din viata fiecarui om cred ca vor deveni o data foarte valoroase pt. Acestia. Iar cand ma gandesc la toamna vad un peisaj incredibil de viu, care pt. Mine reprezinta melancolie si nu ceva ‘extravagnt’,daca pot spune asa. Ci doar lucruri simple,dar de pret 😀
    Iar,iarna reprezinta cadouri si frumusete. 😀

  2. Gal Vanessa
    Reply

    O amintire placuta …hm …toate anotompurile imi plac , atata timp cat le petrec cu persoanele dragi mie. Dar sa fiu in tema, am fost in parc cu prietenele mele, am facut poze printre frunze si am alergat ca si niste caprioare😃 nu de alta , dar eram la ora de sport💚

  3. glodeanu-carata catalina
    Reply

    asta iarna, cand era zapada grea am mers la un gratar cu niste prieteni si imi aduc aminte cu multa pofta de niste mere rosii pe care le-am mancat atunci fiind facute pe jarul ramas de la gratar.

  4. Vintura Ana - cristina
    Reply

    Ce concurs frumos! Vă salut cu drag!
    Amintirile curg șuvoaie când mă gândesc la șirul de toamne ce mi-au fericit copilăria, exploziile de culoare, de roade, mai ales merele acelea roșii, pline, zemoase, dulce-acrișoare din livada străbunicii. Îmi lasă gura apă numai când mă gândesc! Exact la culesul merelor mi-a trimis gândul descrierea de mai sus, merele acelea magice, care se transformau în orice, cele cu care aruncam unii după alții, străbunica lăsându-ne să ne bucurăm de jocul acela copilăresc, oricum tot noi le strângeam în butoaiele pentru țuică. Merele sunt simbolul copilăriei, impropriu constituie decorul interiorului nostru de demult. După ele ne cățăram în vârful mărului, ele reprezentau fluturașul noastru de badminton, ele ne cădeau în cap, lăsând râsul să se prăpădească cu noi laolaltă, după acele mere roșii tânjim acum, împrăștiați pe peste tot prin lume!
    Mult succes!

  5. Ioana AVI
    Reply

    “Povestile prind Glas cu Viky Toma ” – autoarea, este foarte fericita pentru frumoasele comenturi de pe aceasta pagina si isi doreste sa bucure inima celor mici si celor mari si sa va transpuna din nou …spre minunata lume a copilariei …

  6. Diana Popa
    Reply

    Amintiri, amintiri… Desi este noiembrie, eu deja sunt nerabdatoare sa vina Sarbatorile de iarna.
    Ador iarna si sarbatorile specifice. Si fiecare iarna imi aminteste de vremea cand eram copila… Cand inca locuiam cu parintii si sora mea. Zilele de Ajun si Craciun erau cele mai speciale… As fi vrut sa traiesc acele zile din nou si din nou. Parintii in concediu, deci toata ziua cu noi acasa. Eu si sora mea cu mama in bucatarie, pregatiri pentru masa de Craciun, tata la piata dupa ultimele mici cumparaturi si dupa cel mai important: BRADUL DE CRACIUN! O atmosfera asa calda… Chiar acum simt parfum discret de scortisoara arsa, asta imi placea sa fac ca sa parfumez casa cu mireasma magica de Craciun, brad, cozonac pliiiin cu rom si placinta cu mere si scortisoara. In general, aroma de scortisoara si mar ma duce cu gandul la Diana cea mica, la copilaria mea… La acasa si la parinti.
    Acum locuiesc in aceeasi casa, dar impreuna cu sotul si bebelusul nostru mic si iubit in varsta de 3 luni. Sunt nerabdatoare sa mai creasca si sa inmiresmam impreuna casa cu scortisoara si sa pregatim bradutul pentru Mos Craciun!

  7. Dume Petruta Daniela
    Reply

    Desi luna decembrie nu a sosit inca,magia sarbatorilor de iarna imi strabate tot trupul ,emanand o mixtura de sentimente contradictorii,explozive!Iarna e anotimpul in care devin iarasi un copil inocent,un copil care traieste in propriul sau glob de cristal,un copil care nu cunoaste rautatea si ipocrizia oamenilor din jur,un copil care se lasa fermecat de dansul gratios al fulgilor de nea!Iarna e acea perioada din an ,care ma face sa vibrez!\
    Timpul se scurge, precum nisipul dintr-o clepsidra!Parca mai ieri obisnuiam sa colectionez sperante si vise!Imi aduc aminte cu nostalgie de cea mai frumoasa zi de iarna din copilaria mea!
    Era Ajunul Craciunului,intreaga casa era cuprinsa de magie!Afara ningea ca-n povesti,ningea cu stelute argintii !In cateva clipe de taina,intreg satul era acoperit de o mantie pufoasa si stralucitoare de nea!Brazii erau impodobitii din abundenta cu stelute argintii,de diverse marimi!Pe ulitele de poveste ,mai poposea din cand in cand cate o trasura ,trasa de cai,care parea a fi o fantasma,datorita valului stralucitor de omat care plutea prin vazduh!Eu si surioara mea,eram extrem de nerabdatoare sa o ajutam pe mama sa pregateasca bunatatile pentru masa de Craciun!Dis de dimineata ne trezeam pline de energie sa pregatim casa pentru sosirea multiubitului Mos Craciun!Bunica se trezea inainte de lumina zorilor pentru a framanta painea,asa ca prin intreaga casa era raspandit un miros imbietor de paine calda!Cu iscusinta si indemanare o ajutam bucuroasa pe mama la pregatirea prajiturilor si a mancarurilor traditionale!Dupa ce bunatatile erau asezate la loc de cinste ,trebuia sa ne ocupam de impodobirea bradutului,care urma sa fie atractia sarbatorii!Globurile stralucitoare ,rosii si aurii,bomboanele frumos impachetate ,luminitele multicolore impodobeau falnicul bradut!Orele se scurgeau cu repezeala ,si colindatorii umblau din casa in casa,incantandu-ne cu colinde stravechi despre nasterea Domnului!Copilasii ,cu obrajii rosii ca bujorul asteptau cu nerabdare sa fie rasplatiti cu mere si cozonac!Dupa plecarea colindatorilor,eu si sora mea trebuia sa ne pregatim de culcare,deoarece Mosul trebuia sa soseasca din clipa-n clipa!Inainte sa ma pun in pat ,stiind ca Mosul e probabil abatut de frigul naprasnic ,m-am gandit sa ii las sub brad niste coznonac si un pahar de suc natural de mere,preparat in casa!Imi doream cu ardoare sa il cunosc pe Mos Craciun ,si de ce nu sa devin ajutorul lui la impartirea cadourilor pentru copii din lumea-ntreaga!Doar gandul ca as putea zbura cu sanIa Mosului,imi facea ochii sa straluceasa precum niste diamante,dar stiam ca nu era posibil,deoarece Doamna Craciun nu ar mai fi avut loc in sanie!Mos Ene a venit pe la gene,dar ca prin vis am auzit un zgomot sub bradut,asa ca am sarit repede din pat sperand sa il intalnesc pe Mos Craciun ,dar din pacate e plecase deja!Dar nu plecase inainte de a-mi lasa un biletel pe care scria”Draga Mosului,iti multumesc pentru cozonac si sucul de mere!Atat eu,cat si Doamna Craciun iti suntem recunoscatori pentru grija purtata!Deoarece ai fost o fetita cuminte,Mosul nu a uitat de tine nici in anul acesta,si sub brad te asteapta cadourile dorite!Eu si doamna Craciun ne vom lua o mica vacanta si vom merge in Bahamas!Soldurile mele de sute de ani sunt cam obosite,si am nevoie sa imi refac puterile pentru iarna viitoare!Sa fii la fel de cuminte si anul ce urmeaza !Ho!Ho!Ho!Craciun fericit!”Eram atat de fericita de biletelul lasat de Mosul incat nici nu am mai desfacut cadourile in seara aceea,m-am urcat repede in pat visand la vacanta Mosului din Bahamas!
    Chiar daca am crescut,magia sarbatorilor de iarna ma transforma din nou in copil ,un copil care inca crede in Mos Craciun !

  8. Dume Petruta Daniela
    Reply

    Unul dintre titlurile care m-a impresionat e ”Casuta fericita”!Ma trimite cu gandul la vremurile de odinioara!:*

  9. Alexia Lango
    Reply

    Povestea anotimpurilor incepe mereu intr-un mod perfect citind o carte. ❤ O amintire placuta de toamna …ah , eram la Moneasa alaturi de familia mea , ce peisaj frumos , si daca peisajul e frumos e nevoie de o carte pe cinste . M-am asezat pe o banca din apropiere , eram cu cartea mea in mana “Orase de hartie – John Green” sincera sa fiu ma simteam absolut minunat . Eram cam la ultimele pagini din carte si cu ea in mana am inceput sa ma gandesc mai mult la titlu ei “Orase de hartie” intr-un alt mod , Orase de hartie cu multe frunze , copaci , copii care citesc , altii care se joaca si asa mi-am dat seama ca citind lumea se schimba complet . Poate ar suna ciudat sau poate nu , dar …in majoritatea dintre noi poate ca exista acel “ceva” care ne face sa ne simtim diferit citind si sa privim cartea cu alti ochi . Bine , asta nu are legatura cu cartea , insa John Green ma uimeste de fiecare data : Sub aceeasi stea , Orase de hartie , Cautand-o pe Alaska …si sa nu uit , ca doar de amintiri vorbim . Iarna trecuta a fost cea mai frumoasa pot sa zic deoarece am simtit ca traiesc in cartea autorului John Green “Fulgi de iubire” va puteti imagina ce stare ? Ce spirit de Craciun ? Eram langa brad cu aceasta carte in mana , cu o ciocolata calda langa mine si acel miros de Craciun : de portocale , de scortisoara… Si cand am vazut fulgii de nea pe geam afara , am inceput sa imi imaginez fulgi de iubire si de ce sa nu ii pot numi fulgi de iubire ? Poat chiar asta au fost . Un dar minunat de a citi o carte fix de Craciun alaturi de familia mea .
    Sper ca acest “comentariu” care este mai mult povestea mea si cititul cartilor 😊 sa va faca sa simtiti acest spirit ca doar mai e o luna pana la Craciun si deja planurile sunt facute , cartile sunt puse deoparte si multe altele.🎄📚💓
    Multumesc ! ☺

  10. Staicu Corina
    Reply

    “In împărăția frunzelor” mi-a plăcut întotdeauna sa ma joc. Toamna este anotimpul meu preferat, pentru ca este cea mai spectaculoasa perioada a anului, din multe puncte de vedere: mi-aduc aminte cu emoție fiecare început de an școlar, unde frunzele imi călăuzeau pașii pana la scoala, cat de mult iubeam sa imi fac planșele la desen care erau viu colorate datorită frunzelor de toamna, orice compunere pe care o primeam ca tema cu titlul “toamna” pentru ca era un anotimp despre care aveam multe de spus, si cea mai mare emoție am trăit-o tot intr-o zi de toamna cand “Am spus DA”, apoi peste un an am trăit minunea de a deveni mama,era o zi de toamna splendida, aveam un copilas in brate care imi colora viata si pe lângă asta anotimpul imi oferea un peisaj mirific, însă minunat este sa iti vezi copilașul jucându-se in frunze, ce bucurie se citea pe fata fetei mele cand frunzele ii mângâiau fata, cel mai frumos tablou de toamna.

  11. Dragan Andreea-Cristina
    Reply

    Cu cateva luni inainte de liceu, in mijlocul toamnei, la scoala mea a avut loc un campionat de fotbal. Pentru fete nu era mare lucru, eu eram una dintre persoanele care ramasesera in clasa si citeau in pace, pana cand, toate fetele de la mine din clasa care fusesera pe terenul de fotbal, au intrat intr-o fuga in clasa si au inceput sa ma traga de maini, sa-mi spuna sa las cartea si sa rosteasca alte cuvinte fara sens. Niciuna nu mai era capabila sa termine o fraza, doar franturi de cuvinte si ‘ooh-uri’ entuziasmate. Le sclipeau ochii si radiau, aveau zambetele pana la urechi si nu m-au lasat in pace pana nu m-am ridicat de pe scaun si m-am lasat calauzita de ele, acolo, pe teren.
    Nici nu stiu cum am ajuns acolo, terenul acela de fotbal era inconjurat de pomi batrani si inalti si scorburosi. Toate fetele isi spuneau intre ele sa se uite pe rand, nu toate odata, ca si-ar da seama. Si o colega mi-a spus la un moment dat:
    – E randul tau, Andreea, uita-te la baietii aia de langa gard, ala cu bluza de trening gri
    Si m-am uitat. Cu coada ochiului, dar recunosc ca m-am uitat. Am ramas incremenita, la cat de fiorosi puteau fi ochii lui verzi si ce labirint formau ei. Trecuse timpul meu de privit si de analizat, toate spuneau ca e randul lor si sa incetez. Am vrut sa plec curand de acolo, dar a inceput un vant d-ala surprinzator de toamna, cand tot praful de ridica de la pamant, impreuna cu toate frunzele cazute, iar alte nenorocoase se desprind la randul lor din pomi. M-am oprit langa trunchiul unui copac si am stat acolo pana mica furtuna s-a oprit. Nu stiu cum am facut, dar mi-am intors privirea din nou spre grupul de baieti straini si am vazut ca ma privea. Nu era doar o privire simpla, era ca si cum rastalmacea toate lucrurile prin mine, de parca o singura privire intrase si-mi aflase toate secretele, ca-mi analizase tot sistemul circulator, de la artere pana la ultimele capilare, imi stia deodata toate fricile si toate placerile si orice gand ce se forma in creier.
    Am plecat, nu stiu cum am ajuns din nou in clasa, dar m-am reapucat de citit Rosu si negru si, ajunsa din nou in poveste, am uitat de sentimentul acela strain.
    N-a trecut mult timp si, in curand, fratele lui din scoala a venit la mine si m-a intrebat de vreun numar de telefon, vreo adresa de mail, ca frate-su tot intreba cine era tipa aia mica care se invartea pe langa iubita-sa.
    I l-am dat, n-aveam niciun motiv sa nu i-l dau. Iar imediat ce am ajuns acasa, a si dat de mine. Am vorbit putin si am cunoscut doar partile pe care a vrut sa mi le arate, dar m-am indragostit de ce am simtit eu ca este el.
    Ultima noastra intalnire a fost pe un drum laturalnic, inconjurat de pomi. Tot intr-o toamna. Toti arbustii aia inca mai aveau frunzele intacte, ceea ce era ciudat, pentru ca mai era putin si intram in decembrie. Ne-am intalnit si ne-am tinut mainile impreunate, ne era frig la amandoi, chiar daca eram imbracati cu geci groase. Mi-a facut semn sa ma uit la un copac de langa noi, eu m-am uitat si am vazut cum vantul care incepea sa sufle, dezlipea ultimele frunze din acel loc ascuns. Una cate una, erau luate de vant si dezgoleau copacii din jur. In cateva minute am fost inconjurati de o tornada de frunze, care-si luau adio de la pomii lor. M-am uitat la el si mi-am dat seama atunci ca urma sa-mi spuna adio. Nu numai el isi lua adio, dar si natura il luase inapoi, asa cum il si adusese: printr-o furtuna a frunzelor, o povata a vantului si printr-un sfarsit de toamna.

  12. Laura L.
    Reply

    Iarna nu e tocmai anotimpul meu preferat din cauza frigului pe care îl aduce, dar pe de altă parte, pot să consider că e un anotimp cald fiindcă lumina amintirilor plăcute și speranța celor ce vor veni îmi încălzesc sufletul.
    Mi-e drag mereu să mă gândesc la prima ninsoare când parcă ne cuprinde o atmosferă de sărbătoare și zâmbim mai mult. Anul ăsta, odată cu prima ninsoare, m-a înveselit un copil pe care l-am zărit din autobuz și priveam cum întindea mâinile spre fulgii mari de zăpadă cu mare entuziasm de parcă ar fi vrut să-i îmbrățișeze. Gesturi din acestea ne fac să vedem astfel de momente ca pe o minune și ne fac să apreciem mai mult frumusețea din jur.
    Iarna e legată îndeosebi de bucuria sărbătorii Nașterii Domnului, izvor de pace și iubire. E o perioadă minunată și-mi amintesc cu bucurie de peisajele de basm învăluite în alb, de fulgii mari și pufoși care par cernuți dintr-un nor blând, de nerăbdarea de a împărți cadouri, de surâsul schițat după ce îmi asortez un fular colorat la paltonul negru și monoton. De asemenea, iarna îmi evocă amintirea zilelor când după mersul prin frig, căldura din casă și o cană de ceai de fructe sunt așa de primitoare. Iarna amintește de copilărie, de bucatele delicioase din cuptorul mamei și al bunicii. Totul culmină cu enorma bucurie și pace la auzul colindelor cântate parcă de niște îngeri pe pământ care ne anunță marea veste: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
    Asta înseamnă iarnă: Crăciun, bucurie în suflet, zâmbetele și iubirea celor dragi, miros de portocale și clementine, bomboane mâncate pe ascuns din pomul de Crăciun, verdele brazilor, șosete călduroase croșetate, globuri și lumini colorate care sunt aprinse și-n suflet.

Iubim comentariile tale :)