E alt spectacol, din altă divizie. Cea reală, rece, obscenă. E spectacolul vieții adulte, al ființelor prinse iremediabil în capcana ritmului fără vaccin, din care nu mai evadează nimeni. Un leagăn care pendulează obsesiv și geme în auzul tuturor, din care nu se mai sare. De frică. Un scrânciob care nu ne mai încape. Ne refuză dreptul de a privi lumea de la diferite înălțimi. Ne e groaznic de teamă de necunoscut, de nou, ne pietrifică dorința de încercare, de a atinge altfel și de a înțelege diferit. E o atmosferă care trezește resentimente și celui mai optimist om de pe pământ. Chiar și el s-ar îngrozi dacă am împărți tabloul acesta matinal.
Paul Gabor ne face cunoștință cu o explozie de sentimente și de trăiri, toate așternute pe paginile cărții sale, care se intitulează Negustorul de pipe. Astfel, călătoria noastră în universul plin de emoție al autorului începe cu Ziua la început. Ulterior, facem cunoștință cu Șarpele blond, cu Adelina, cu Șerban, ajungând în cele din urmă la O noapte boreală și un pumn de zahăr și nu numai.
Nu mai avem telefoane, te pot auzi acum doar dacă-mi desenezi sunete și mi le trimiți cu taxă inversă. Altă cale nu există, doar dacă vom găsi niște oglinzi imense în care să ne păstrăm imaginile, amintirile, mirosurile. Sau dacă vom folosi coduri pe care nici Morse nu le mai inventează.
Negustorul de pipe este o colecție intensă de vise, visuri, idei, gânduri, imagini, sunete, vibrații care îți fac cunoștință cu sufletul unui om, cu secretele cele mai bine ascunse din inima și mintea sa.
Fiecare și-a ales drumul. Decizia s-a luat prea repede, ca un pumn în coșul pieptului. Brusc. Nu au negociat, nu au legat cârpe albe pe bețe, nu au vrut nici măcar să-și înmoaie buzele într-o ceașcă cu ceai. I-a împins, ceea ce unii inconștienți numesc în grabă, destinul. Prea multele tăceri i-au învins?
Alte recenzii de la Paul Gabor:
