Oameni de lângă noi- Ruxandra Cesereanu

Născută la 17 august 1963, Ruxandra Ceseranu este Doamna poeziei românești care ne răsfață cu un amplu catolicism al versificației, unul care știe să evite capriciul versatilității prin intermediul unui tropăit adolescentin care revarsă în cotropitoare strofe pline de patosul nedisimulatei sincerități. Mesajul cuvintelor din creațiile sale denotă o forță motrice aparte, coborâtă parcă din languroasele mistere ale pământului, narate cu o uimitoare iscusință de bunicii unor vremuri demult apuse.

ruxandra-cesereanu

În poeziile Ruxandrei Cesereanu aflăm că nimic nu se uită și că nimic nu se iartă, pentru că totul se înmagazinează în dependințele sufletelor în vălătuci de amintiri, nostalgii și regrete pe care unii îndrăznesc să le numească cordon ombilical dintre ieri și mâine.

 

franjurii

am încercat să nu vorbesc despre moarte
să nu o am în măruntaie
să nu o preschimb într-o materie ultragiată
să nu greşesc faţă de ea
viaţa mea a fost cu franjuri obişnuiţi
am fost uneori fericită alteori bolnavă
m-a durut pielea
am iubit am urât am iubit m-am resemnat
am luat-o de la capăt
am şi cântat cu vocea mea groasă
am şi plâns puţin
m-am îmbrăcat în flori şi în negru
m-am parfumat cu givenchy
am mirosit a cadavru proaspăt
am fost un carusel sclipicios
ca un licurici pe piedestal
apoi într-o zi am zărit o lumină-ntre coapse
şi printre degete răsfirându-se
m-am dus după lumina aceea dincolo de ferestrele casei
mele
dincolo de oraş de patrie de onoare
dincolo de numele meu şi de cine sunt eu
şi doar găsindu-mă dincolo
singură şi femeie
am înţeles că nu mă mai pot întoarce vreodată cu adevărat.

Atunci când ai impresia că începi să cobori, te trezești că de fapt urci o coilină a tributului etern:  tributul cordonului ombilical, tributul adus împlinirii prin intermediul perpetuării speciei, tributul adus narcoticului sentiment dăruit de betitutinea lucrurilor mărunte. Da, adeseori ai impresia că întreaga existență a omului este un șir de tributuri aduse diverselor momente de răscruce din viața omului.

dscn5661

peştera

într-o zi am intrat eu însămi în peştera trupului meu

stingheră şi cu părul zbîrlit pe cap de spaimă

mai întîi am păşit prin deşert

leii dormeau rezemaţi unii de alţii ca nişte catedrale

spinările lor erau aurore boreale

cascade niagara de nisip astupau gurile şi toţi ochii

doar oamenii deşertului ştiau că zăpada-i fierbinte şi moale

în peştera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor

mort neputrezit cu mîinile împreunate pe piept

şi cu faţa întoarsă spre răsărit

l-am atins şi pulberea mi-a intrat în nări ca urma lăsată de foc

leii nu-l devoraseră

nici vulturii nu-i curăţaseră oasele

nici şerpii nu-l încolăciseră

nimeni nu voia să mănînce din mortul acela care nu mirosea a nimic

el stătea ca un fetus bătrîn

îl priveam şi un glas de femeie nebună zvonea în mine strigînd

cine te-a născut între leii uitaţi ai lui dumnezeu

cine te-a auzit cum sfredeleşti în pustiu

cine a simţit cum arzi ca o torţă întoarsă pe dos

aspru călugăr de diamant

barba ta creşte deşi ajunsă-i la tălpi

barba ta-i aşternutul meu pentru vremea cît voi sta închisă aici

iar dacă nu voi ieşi niciodată afară

barba ta-i chiar rochia mea de nuntă moarte şi domnişoară.

O femeie devenită înger și un înger devenit femeie, aceasta este Ruxandra Cesereanu.
Citiți-o pentru că merită!
Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Website Comments

Iubim comentariile tale :)