Am descoperit proza Ralucai Poenaru absolut întâmplător, la o lansare de carte, și cum am scris și la recenzia cărții respective, m-a impresionat mult. Când am văzut că a scris și literatură pentru copii, am fost foarte entuziasmată.
Am început cu Pericol. Cartea pornește destul de greu (îmi amintesc că vreme de câteva pagini am fost dezamăgită), la care se adaugă și dezamăgirea că Pericol nu e o fată (cum am crezut văzând poza de pe prima copertă), dar nu știu exact când și cum, atmosfera se schimbă, și am citit mare parte din carte râzând cu lacrimi. Au fost dăți când a trebuit să mă opresc din citit pentru că nu mai puteam de râs și dăți când a trebuit să mă opresc din citit pentru că nu auzeam ce citeam de râsul copilului căruia îi citeam.
„Pericol” este porecla unui băiețel de 9 ani pe nume Eugen, care își povestește câteva zile din viață (vârsta este după părerea mea complet neplauzibilă: copilul descris nu este în ruptul capului de 9 ani și personal nici nu cred că este în vreun fel benefic pentru un cititor de 8-9-10 ani să creadă că există asemenea copii de 9 ani. Este mult mai plauzibil ca personajul să aibă în jur de 12-14 ani, și mi se pare o gafă sau o eroare în construcția personajului că Raluca Poenaru menționează că are 9). Unele zile par firești pentru el (certurile sau vacanțele de familie descrise cu un umor delicios, zilele la școală etc). Altele sunt neașteptate și pentru copilul care povestește: situații care se prăvălesc unele după altele ca piesele de domino, după ce Pericol se decide să câștige o tabără la mare și se înscrie, sau în unele cazuri se lasă înscris, la un concurs de creativitate, la unul de sport, și la cursul de olărit.
Unele scene sunt forțate (după părerea mea scena cu ursul), dar majoritatea curg natural și păstrează suspansul. Umorul este de calitate.
Personajele sunt originale și simpatice, nu se încadrează în tipologii, ceea ce mi se pare admirabil mai ales la cărțile pentru copii. Nu lipsește culoarea locală, nu uiți că citești o carte cu acțiunea petrecută în România, dar nici nu te împiedici la tot pasul de locuri comune (pun intended).
Sunt destul de nerăbdătoare să citesc și celelalte cărți din serie, deși doar din titlu este clar că avem în continuare o părere foarte diferită despre ce face sau înseamnă un copil de 9 ani: Pericol la petrecere și Pericol la mare.
Alte recenzii de la Raluca Poenaru :
