La cumpăna dintre ani, glasurile urătorilor răsună din poartă în poartă. Plugușorul, Sorcova și Semănatul păstrează urări pentru sănătate și belșug; în poeziile clasice, Anul Nou devine un oaspete așteptat sau un prilej de a privi înapoi și înainte cu speranță.
Descoperă 30 de poezii, urături și variante regionale de Anul Nou: de la Sorcova, Semănatul și Plugușorul tradițional până la Capra, Ursul, Malanca și versurile clasice despre cumpăna dintre ani.
Urături și poezii de Anul Nou pentru copii
Sorcova, Semănatul și Plugușorul sunt versuri rostite în preajma Anului Nou pentru sănătate, bucurie și belșug.
1. Sorcova
din tradiția populară
Sorcova,
Vesela,
Să trăiți,
Să mărgăriți,
Peste vară,
Primăvară,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
La anul și la mulți ani!
2. Semănatul
din tradiția populară
Anul Nou cu bine,
Cu zile senine,
Tot cu sănătate
Și cu spor în toate
Să-l petreceți,
Și s-ajungeți
Tot în fericire
Și a lui sfârșire!
La mulți ani!
Să trăiți, să trăiți,
Întru mulți ani fericiți,
Și ca pomii să-nfloriți,
Și ca ei sa-mbătrâniți,
Și ca toamna ce bogată
Fie casa-ndestulată,
Tot cu mesele întinse,
Cu făcliile aprinse.
Să petreceți împreună,
Până-n veci cu voie bună!
Mulți ani să trăiți
Și să înfloriți
Ca merii
Ca perii
În mijlocul primăverii,
Și ca toamna cea bogată
De toate îmbelșugată!
3. Plugușorul fără boi
din tradiția populară
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul să pornește
Și începe-a colinda
Pe la case a ura.
Iarna-i grea, omete mare,
Semne bune anul are.
semne bune de belșug
pentru brazda de sub plug.
doamne binecuvântează
casa care se urează
plugușorul fără boi,
plugușorul tras de noi.
Mânați, măi!
Hăi… Hăi.
Sus pe ceruri strălucește
O stea mare, ce vestește,
Că se curmă de acum
La nevoi și la greu drum.
asta-i steaua românească,
Fă-o, Doamne, să lucească,
steaua noastră românească.
și să stea tot între noi,
să nu mai avem nevoi.
plugușorul fără boi,
plugușorul tras de noi.
Gură, măi!
Hăi… Hăi.
În grădină la cest domn,
La cest domn, la cest domn bun,
Mi-au născut și mi-au crescut
Doi meri mari, înghinorați,
Cu vârfurile la cer,
Cu poalele la pământ.
La tulpina merilor
E un pat mare-ncheiat,
Cu scândurile de brad.
Dar în pat cine îmi doarme?
Doarme domnul cu-a lui doamnă.
Și cu ei doi porumbei.
Porumbeii cum zburară,
Sus, mai sus se înălțară,
Cu norii se-amestecară;
Jos, mai jos, că se lăsară,
În prundul mării de băgară,
Luară apșoară-n gurișoară,
Pietricele-n degețele
Turuiră,-nguruiră,
Pietricele răsunară,
Boieri mari se deșteptară.
Plugușorul fără boi,
Plugușorul tras de noi,
Mânați, măi!
Hăi… Hăi.
Sfântul Vasile de mâine,
Să-l ajungeți cu mult bine,
Și cu multă veselie.
Într-astă casă grâu revarsă
Și pune colac pe masă.
D-asupra colacului
Să pui inelușul tău,
C-așa vrut-a Dumnezeu.
Cărăuși cu care mare,
Dați în boi să meargă mai tare,
S-ajungem la drumul mare,
Să dăm cu pistoalele,
Să spargem obloanele.
Mânați măi!
Hăi… Hăi.
Sus în poarta lui Hristos
Rămâi gazdă, sănătos,
Ca un trandafir frumos.
Sus în poarta lui Hristos,
Rămâi gazdă sănătoasă,
Ca o garoafă frumoasă.
Plugușorul fără boi,
Plugușorul tras de noi.
Mânați măi!
Hăi… Hăi.
Poezii clasice despre Anul Nou
Poeții de altădată au văzut în prima zi a anului un prilej de speranță, de rămas-bun și de bilanț al timpului.
4. Rânduri pentru Anul Nou
de Ion Minulescu
Bine-ai venit, An nou!…
Bine-ai venit…
De când te-aștept aproape-am și albit…
Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,
Te rog să nu-mi faci casa de ocară…
Nu te grăbi să-mi intri pe furiș,
C-abia sosiși…
Noroc că te-așteptam deștept
Să te previu la timp, să fii atent,
Și-n clipa marelui eveniment
Să-mi calci în casă cu piciorul drept…
Și nu uita
Să-ți lași ciubotele afară,
Și bunda de urs alb, ce mă-nfioară…
Că România nu-i Siberia!…
Așa te vreau!…
Te vreau la trup curat… neprihănit…
Și tot așa la suflet și la minte –
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginți
Și-un blid de linte!…
Și-acum, că te-ndurași să-mi intri-n casă,
Poftim la masă…
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul și din pâinea mea,
Deschide-ți ochii bine, ca să-nveți
Povestea Coliviei cu sticleți…
Și-n urmă, dacă poți să te-ntregești
Cu sfinții din icoanele de pe pereți,
Te rog – de pe parchete si sofa –
Să-mi schimbi covoarele de Buhara,
Și-n locul lor tu să-mi întinzi
Numai velințe oltenești.
Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi,
Podoabele mândriei strămoșești…
Iar pe măsuțele pătrate,
În locul florilor de crin, fanate,
Să-mi pui în strachine de lut
Crăițe sângerii culese
În cinstea viitoarei florărese
Care, probabil, nici nu s-a născut!…
An nou…
Ai auzit ce-ți cer?…
Nu-ți cer să faci nimic în casa mea,
Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!…
Iar eu, un biet român ursit
Să fiu scuipat și pălmuit,
Deși n-am casă cu calorifer,
Te-adăpostesc de viscol și de ger
Și te cinstesc așa cum se cuvine
Să fiu cinstit și eu – măcar de tine!…
Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat –
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decât noi!…
Te-ntâmpin numai cu atât –
Ce mi-a rămas –
Un „Ah” în gât,
Și-un gest cu care te primesc
Ca pe-un „Specific românesc”!…
An nou!…
Fii nou de sus și până jos!…
Copil al nimănui și-al tuturor,
Copil din flori,
Copil gălăgios…
Desfășură-te-ncet de pe mosor…
Încet… cât mai încet… și liniștit…
Și fii atent ca nu care cumva
Să ți se rupă firu-n casa mea!…
Bine-ai venit, An nou…
Bine-ai venit!…
5. În ajunul anului nou
de Constantin Mille
Te duci în veșnicie, bătrân cu ghebu´n spate,
Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui,
Și proasta omenire gonindu-te departe,
Cu flori primește ´n sgomot pe-al timpului nou pui!
Ba spun poeții încă că pruncu-i plin de glume,
Că fericirea este în cornul lui, că mâne
Mai mândru răsări-va alt soare pentru lume,
Că pacea și dreptatea vor lua a vieții frâne!
An nou! an vechi! pe lume tot rele o s´aducă;
Urcați-l azi în slavă și mâni l-îți blăstăma,
Războiul roș de sânge zăbalele își mușcă:
Tiranii vor războaie; războaie vom purta.
Te duci, moșneag, purtându-ți pe spetele-ți curbate
Volumul gros de fapte ce´n cale ai privit:
Popoarele în prada mizeriei turbate
Și-un tron prin dinamită în aer asvârlit!
An nou! ce lucruri nouă aduci pe lume, spune,
Sub forma tinereții n´ascunzi vre un bătrân?
Ne-aduci oare alinul, ești sol de vremi mai bune?
Cu cine ești: cu robii – sau ești cu-al lor stăpân?
O parcă văd la anul cum lumea ´nsângerată
Te va goni cu chiot, cu plânset, cu fiori…
Dar, vai! Ca să salute din suflet bucurată
Alt prunc, alt an, ce sigur nu-i va duce flori!
6. Anul nou 1842
de Gheorghe Asachi
Nici avuția, naltul rang sau nume
Nu a ferit pe oameni de mormânt;
Pentru ce Pronia m-a păstrat în lume,
Ca să fiu încă pre acest pământ?
Fiecare om ar-un ogor aice;
De nu-l lucrează, i s-adaoge un an,
Să poată trece încărcat cu spice,
Ca s-arăte c-a fost bun pământean.
Fii cum vei vra, misterios străine,
Ce mult minești și treci ca un minut!
Speranța au spaim-îmi vor păre senine,
Dacă virtutea-n cale-mi va fi scut!
7. Anul nou 1843
de Gheorghe Asachi
Când alții cad eu încă stau de față,
Moartea pre frații mei a săcerat,
Lumini s-a stâns, eu încă în viață
Pre anul nou astăzi iar l-am urat.
Ori cine sum, oare de ce-mi păstrează
Domnul viața încă pre pământ?
Și din tuneric grația-mi scânteiază,
Ori cine-s de nu sum azi în mormânt?
Nimică sum, de n-oi lasa în lume
Un fir mănos din acest trai al meu,
Patriei folos, familiei un bun nume
Și al meu suflet drept lui Dumnezeu.
Ca să nu treacă, Doamne,-a mele zile,
Rog dă uitărei cele ce-am pierdut,
Îndreaptă-mi cele care voi trăi-le,
Ca să fiu ție și la frați plăcut!
8. Meditație pentru ziua Anului Nou
de Gheorghe Asachi
Cu iuțeala unui fulger care scapără în ceri,
Ca un vis sau ca un sunet, Doamne, anii fug și pier
Cu-ntristări, cu bucurie,
Trec minute-n vecinicie,
Numai cele n-a pierit
Ce virtutei s-a sfințit.
De aceea agiută, Doamne, să lucrez acel ogor
Unde-n loc de spini să crească productul mântuitor,
Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat,
Să pot zice că-n viață un grăunte-am semănat!
9. Anul 1840
de Grigore Alexandrescu
Să stăpânim durerea care pe om supune;
Să așteptăm în pace al soartei ajutor;
Căci cine știe oare, și cine îmi va spune
Ce-o să aducă ziua și anul viitor?
Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii
Se va arăta vesel pe orizont senin;
Binele ades vine pe urmele mâhnirii,
Și o zâmbire dulce după-un amar suspin.
Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește,
Așa zicea odată copilăria mea;
Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește;
Și ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia.
Puține-aș vrea, iubite, din zilele-mi pierdute,
Zile ce-n veșnicie și-iau repedele zbor;
Puține suvenire din ele am plăcute:
A fost numai-n durere varietatea lor!
Dar pe tine, an tânăr, te văz cu mulțumire!
Pe tine te dorește tot neamul omenesc!
Și eu sunt mică parte din trista omenire,
Și eu a ta sosire cu lumea o slăvesc!
Când se născu copilul ce s-aștepta să vie,
Ca să ridice iarăși pe omul cel căzut,
Un bătrân îl luă în brațe, strigând cu bucurie:
„Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am văzut.”
Astfel drepții ar zice, de ar vedea-mplinite
Câte într-al tău nume ne sunt făgăduite.
O, an prezis atâta, măreț reformator!
Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează,
Arată semn acelor ce nu voiesc să crează;
Adu fără zăbavă o turmă ș-un păstor.
A lumii temelie se mișcă, se clătește,
Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit;
Un duh fierbe în lume, și omul ce gândește
Aleargă către tine, căci vremea a sosit!
Ici umbre de noroade le vezi ocârmuite
De umbra unor pravili călcate, siluite
De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici.
Oricare sentimente înalte, generoase,
Ne par ca niște basne de povestit, frumoase,
Și tot entuziasmul izvor de idei mici.
Politica adâncă stă în fanfaronadă,
Și știința vieții în egoism cumplit;
De-a omului mărire nimic nu dă dovadă,
Și numai despotismul e bine întărit.
An nou! Aștept minunea-ți ca o cerească lege;
Dacă însă păstorul ce tu ni l-ai alege
Va fi tot ca păstorii de care-avem destui,
Atunci… lasă în starea-i bătrâna tiranie,
La darurile tale eu nu simt bucurie,
De-mbunătățiri rele cât vrei suntem sătui.
Ce bine va aduce o astfel de schimbare?
Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare,
Care să arză globul ș-ai lui locuitori?
Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită,
Să știe de ce mână va fi măcelărită
Și dacă are unul sau mulți apăsători?
Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine:
Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc:
Dacă numai asupra-mi nu poți s-aduci vreun bine,
Eu râz de-a mea durere și o disprețuiesc.
După suferiri multe inima se-mpietrește;
Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu;
Răul se face fire, simțirea amorțește
Și trăiesc în durere ca-n elementul meu.
Dar aș vrea să văz ziua pământului vestită,
Să răsuflu un aer mai slobod, mai curat,
Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită,
Că lumea moștenire-ntâmplărilor s-a dat!
Atunci dac-a mea frunte galbenă, obosită,
Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormânt,
Dac-a vieții-mi triste făclie osândită
S-o-ntuneca, s-ar stinge de-al patimilor vânt,
Pe aripile morții celei mântuitoare,
Voi părăsi locașul unde-am nădăjduit;
Voi lăsa fericirea aceluia ce-o are,
Și a mea pomenire acelor ce-am iubit.
10. Un ceas e de când anul trecu
de Grigore Alexandrescu
Un ceas e de când anul trecu… Mi-aduc aminte
Cu ce nădejdi zâmbinde, ce dulce a-nceput:
Ce vie salutare din inimă fierbinte
L-a priimit! ce seară! De anu-atunci trecut
Ziceam: „S-a dus ș-acesta c-o parte din viață,
Dar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc;
Frumos apus vestește frumoasă dimineață,
Și anul ce începe tot astfel îl doresc.”
Așa-l doream! în lungă, în oarbă-ncredințare
Eu nu vedeam că soarta zâmbește cu amar,
Că vremii și durerii gătește răzbunare,
L-a vechile lor drepturi uitate în zadar.
Schimbat nimic nu pare: alesele ființe,
Prieteni de-altădată, strâng astăzi mâna mea:
De voia întâmplării mai multe din dorințe
Cu grabă împlinite putui a le vedea.
Apoi, unde e răul? de ce și cum… cuvântul,
Om nu poate să-l știe afară decât eu;
Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul,
Iar martor suferinții-mi e numai Dumnezeu.
A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare
S-aline, să adoarmă un chin sfâșiitor,
O știu, ar fi frăția-ți acea mângâeitoare
Acel sentiment tânăr ce eu îți sunt dator.
E scump prieteșugul ce-nsuflă o femeie
Deprinsă a-l cunoaște, născută a-l simți;
Și dulcele ei suflet, electrică scânteie,
Mângâie orice suflet la care s-o ivi.
Ades, când sunt în luptă cu gândurile mele,
Muncit de-al suferinței demon neîmblânzit,
Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele,
Din sfere luminoase, din aer bălsămit
Apoi, negură deasă lumina-ntunecează;
Fantome de-altă lume șoptesc, mă înconjor;
În fiecare șoaptă o muncă înviază,
În ochii-mi se confundă trecut și viitor.
Căci știu eu viitorul… el nu poate să fie
Decât ca anu-acesta, ca anul cel trecut;
Bogat de chinuire, deșert de bucurie,
Pustiu, fără nădejde, sălbatic și tăcut.
Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește,
Stă încă în picioare, semeț și neclintit;
Dar inima-i e arsă, și oricât mai trăiește
De nici o primăvară nu poate fi-nverzit.
11. Anul nou 1847
de Gheorghe Asachi
Răposat-au anul cel vechi; din cenușa sa învie
Un nou fenix, ș-a lui aripi le-au întins acum în ceri.
Toată lumea îl salută cu urări, cu bucurie;
Oare ce în an acesta pentru mine să mai cer?
Poate trai voios și dulce? Știu lucoarea trecătoare,
Care fulgerând se pare c-a deschide ceriul sânt,
Dar când cred că-i văd lumina, în loc de doritul soare,
Mai adânc tuneric încă se revarsă pre pământ.
Poate muzele, amorul? A juneților lângoare
Am cercat, ii mă-nălțase păn la sfera lui Platon,
Dar la tartar mă împinsă o putere-nfiorătoare,
Când eram acum aproape de muncelul Elicon.
Îngânat în somn, în visuri, nu putui lumea-nțelege,
Și dorite floricele vrând s-adun adeseori,
Trezit din visul cel dulce, numai spini putui culege;
Nu, nu cerc eu Elicona, nu, nu vreu d-acum amor.
Amiciția? Oare cine n-ar dori cu duioșie!
Decât zâna ce ideea pre pământ a fost urzit,
Mai frumoasă, mai plăcută ceriul n-are altă fiie,
Dar mai crudă nu-i tirană, când o viață-a amăgit.
Oare ce lucru dar voi astăzi anul nou când se începe?
Adăpostul singuratic, după fortuni un liman,
Unde n-agiunge durerea ca de lacrimi să m-adăpe,
Nici surâsul cel cu fiere al ascunsului dușman.
Acolo pe totdeauna, de se poate ca să fie,
Aș dori în somn a trece uitând și să fiu uitat,
Să visez precum visat-am în viața-mi de junie,
Să iubesc pre om și patrie de ne-oameni depărtat.
Vasilca – o urare ceremonială de Anul Nou
În unele comunități, Vasilca a fost o urare cântată în ajunul Sfântului Vasile. Versiunea veche păstrează imagini și cuvinte ale epocii.
12. Vasilca
din tradiția populară
Sculați, sculați boieri mari
Ca vă vin colindători;
Și sculați de-o fată mare
Să ne-aprinz-o lumânare,
S-o lipească-ntre icoane,
Între icoane, între obloane,
Să intrăm cu Siva-n casă,
S-o vedeți și s-o priviți,
Frumos dar să-i dăruiți.
Ce mi-e în cer și pe pământ?
Îmi sunt dalbe mănăstiri.
Șade bunul Dumnezeu.
Doamnele și domni din cer.
Lângă bunul Dumnezeu
Șade Maica Precista,
Lângă Maica Precista
Șade Ion, Sfânt Ion.
Doamnele și domni din cer.
Lângă Ion, Sfânt Ion
Șade bătrânu Crăciun
Și judecă pe Siva.
Doamnele și domni din cer.
Sivo leo, Visalco leo,
Ce-ai mâncat și ce-ai băut,
De mi-ești dragă și frumoasă?
Doamnele și domni din cer.
Stați, Doamne, mă întrebați
Adevărul spune-v-aș:
Sus la munte m-am suit
Jir și ghindă mi-am păscut.
Doamnele și domni din cer.
Jos la balt-am scoborât,
Apă rece mi-am băut,
Apă rece de pe piatră
De m-a văzut lumea toată.
Doamnele și domni din cer.
Prin grădini că mi-am sărit,
Ceapă verde mi-am păscut.
Doamnele și domni din cer.
Românii ce m-a văzut,
M-a gonit, m-a doborât.
Românii cu securile,
Țiganii cu baroasele.
Doamnele și domni din cer.
Mai frumos că mă junghiară
În foc de paie mă pârliră,
Mă pârliră, mă-mpărțiră.
Doamnele și domni din cer.
Luară românii slănina
Și țiganii căpățâna.
Dar țiganii, ei sărmanii
Văzură că se-nșelară.
Doamnele și domni din cer.
O-ncercară, o-nmărghilară
Cu cercei, cu ghiocei,
Cu salbă de mii de lei.
Doamnele și domni din cer.
La dumneavoastră-am adus-o
S-o vedeți și s-o primiți,
Frumos dar să-i dăruiți,
Numai aur și argint
Și-un colac de grâu curat.
Doamnele și domni din cer.
Pe fața colacului
Rila și vadra de vin,
C-așa-i legea din bătrâni,
Din bătrâni, din oameni buni.
Doamnele și domni din cer.
Bună sara-n această casă
Să fiți creștini sănătoși
Și cu copilași cu toți.
Doamnele și domni din cer.
La mulți ani.
Urături scurte din tradiția populară
Unele urături vestesc belșugul, altele stârnesc râsul, iar toate aduc în pragul casei bucuria unui nou început.
13. Urătură de Sfântul Vasile
din tradiția populară
S-a pornit Sfântul Vasile
De un an și nouă zile
Și ne-a dat plugul pe mână
Să urăm o săptămână.
Săptămâna s-a-mplinit,
De arat noi am gătit
Ș-am pus plugul sub perete
Ș-am plecat în sat le fete.
Noi în sat am zăbovit,
Acasă tata ne-a huit.
Da de huit nici nu ne pasă,
C-am găsit fete frumoase.
Fiți în lume cu dreptate,
La mulți ani cu sănătate!
Foaie verde de frăguță,
Seară bună, tu drăguță;
Foaie verde de secară,
Să iasă gospodaru-afară,
Să ne scoată păhărele,
Să cinstim și noi cu ele.
Seară bună,
La anul și la mulți ani!
14. Urătura boilor osteniți
din tradiția populară
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Că boi-au căzut leșinați!
Stați, măi frați și nu mânați,
C-au căzut boi pe-arătură
Și-s cu sufletul la gură.
– Mai mânați, măi!
– Hăi, hăi!
Putem nici să nu arăm,
Că nimic nu căpătam;
Pentru un hectar arat –
Un boț de măligă sărat.
– Mânați, măi!
– Hăi, hăi!
Bune vremuri să trăiți
Ș-apoi să vă veseliți!
– Hăi, hăi!
15. Urătura de la fereastră
din tradiția populară
Aho, aho, copii și frați,
La fereastră v-așezați,
Da mi-i frig tare la gură,
Că afară-i mare ger
Și mă tem să nu deger
Pe prispă la dumneata
Și nimica nu mi-i da.
Scoate rubla și covrigul,
Că pe mine m-a ars frigul;
Tata-i într-un zambolic,
Tremură la gard de frig.
– Mai mânați măi!
– Hăi, hăi!
La anul și la mulți ani!
16. Bună seara la fereastră
din tradiția populară
Bună seara la fereastră
La boieri, la dumneavoastră!
Pe când seara s-a lăsat,
Noi cu plugul ne-am luat,
După cum am apucat
Din bătrâni și din bunici,
Cum le place la voinici.
– Roata flăcăi!
– Hăi, hăi!
17. Urătura țăranilor plugari
din tradiția populară
Aho, aho, țărani plugari,
Cu suman și cu ițari,
Cu căciula pe-o ureche,
Pusă după moda veche.
Scoateți plugul să mergem,
Câmpurile să arăm;
Câmpurile-avem de-arat –
Țara-ntreagă-n lung și-n lat.
– Mânați măi!
– Hăi, hăi!
18. Moșul Vasile și plugul
din tradiția populară
S-a pornit moșul Vasile
De un an și nouă zile
Cu-n plug greu, cu otic mare,
Tot pământul ca să-l are.
A arat pe jumătate
Ș-a semănat grâu în parte,
Grâu de vară
Cu secară,
Până-n seară
Să răsară,
Plugarii să îmblătească,
Să-l aducă la moara gata,
Să-l prefacă-n făinioară,
Pitluită-n târg la moară
Și să facă colac mare
La plugari, ca să mai are.
– Mânați măi!
– Hăi, hăi!
La anul și la mulți ani!
Plugușoare și urări ale plugarilor
Plugușorul se păstrează în mai multe forme, cu imagini și versuri care diferă de la o comunitate la alta.
19. Plugușorul românesc
din tradiția populară
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați
Și cuvântul mi-ascultați:
Am plecat să colindăm
Pe la case să urăm,
Plugușorul românesc,
Obiceiul strămoșesc.
Vă urăm cum se cuvine
Pentru anul care vine:
Holde mari
Cu bobul des
Și pe creste,
Și pe șes!
Câte mere în livezi,
Atâtea vite-n cirezi;
Câtă apă în izvoare,
Atâta lapte-n sistare;
Să ne fie-ndestulată
Casa toată!
Țara toată!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Și strigați cu toții!
Hăi, hăi!
La mulți ani cu sănătate!
20. Plugușorul cu patru boi
din tradiția populară
Aho, aho, ho-ho,
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește
Și începe a brăzda,
Pe la case a ura.
Iarna-i grea, omătul-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug,
Pentru brazda de sub plug.
Doamne, binecuvântează
Casa care o urează:
Plugușor cu patru boi,
Plugușor mânat de noi.
Sus pe cer că strălucește
O stea mare ce vestește
Că se curmă de acum
Al nevoilor greu drum;
Asta-i steaua românească,
A unirii
Și-a-nfrățirii,
Stea de viață, stea de spor,
Stea de bine-n viitor.
Fă-o, Doamne, să lucească
Steaua noastră românească,
Și să stea tot între noi,
Să nu mai avem nevoi.
Anul Nou ne-aduce nouă
Timp mai bun și viață nouă;
Anul Nou o să ne fie
Început de veselie.
Mari pe mici n-or prigoni,
Mici pe mari nu vor râvni;
În frăție și dreptate
Au să fie legi lucrate.
Noi cu ei mâna vom da
Și-ntr-o horă vom juca.
Dumnezeu care ne-ascultă,
Ne întinde hrana multă,
Și pământul ce-om avea
Grâu de aur ne va da.
Mânați, măi!
Hăi, hăi!
Jocurile cu măști de Anul Nou
Malanca, Ursul și Capra sunt personaje ale alaiurilor rituale de iarnă. Versurile însoțesc dansul, gluma și urările pentru gospodari.
21. Malanca – urătură de Anul Nou
din tradiția populară
Ne primiți Malanca-n casă,
Că-i cu straie de mătasă
Și afară viscolește,
Mândre straie ponosește.
Sculați, boieri, sculați, cucoane,
Din paturi, de pe covoare
Ș-aprindeți o lumânare,
Să se vadă ca din soare,
Că intră Malanca-n casă,
Să puie stative, să țasă
Pânză, scoarță, testemele,
Pânzători, catrinți, sumane,
Trase-n furcă de mașină
De Malanca cea bătrână.
Malanca-i sârguincioasă,
Se-nvârtește ca o roată
Și face trebulița toată.
S-apucă iute de spălat,
Focu-n vatră de-ațâțat.
Pune borșișor la foc
Cu moare din poloboc,
De pește din bolătău,
Legume de la sudău
Și cu apă din Suceavă,
Nu-i mai mânca borș degrabă.
Îmblă noaptea pe afară,
Pe la răchite cu borți,
Pe la borți cu strigoi.
Știe-a face de ursită,
De-ngheață și apa-n sită,
A vrăji, a descânta,
La fete-n palmă-a căta,
Flăcăi fete-a fermeca.
Apucă cârligu-n mână,
Trage luna în fântână.
Și când bate din picioare,
Întunecă și mândrul soare.
Poftim, fete și neveste,
Numai de vă trebuiește.
Puneți-o să vă arăte,
Cum face din babe – fete
Tinerele și frumoase
Și la flăcăi drăgăstoase.
Ascultați-o cum urează
De Anul Nou, cum înserează.
Cerul nalt să dăruiască,
Casa toată să trăiască
Un trai dulce, fericit
Ca un soare strălucit!
– La anul și la mulți ani,
Opriți plugul băietani!
– Ho!
22. Jocul ursului
din tradiția populară
Bună seara gospodari,
Gospodari și gospodine
Și voi domnișoare fine,
Dați-vă după perdele
Și-ascultați vorbele mele!
De trei săptămâni trecute
Vin cu ursul de la munte,
Numai coate și genunchi.
Ursul meu l-am cumpărat,
Zece mii pe el am dat
Și cu mine l-am luat
La fete de măritat.
Ursul meu de la Bacău
Tare-i prost și nătărău,
C-a mâncat un ciucălău.
Ciucălăul era stricat,
Ursul meu s-a intoxicat!
Nu știu, Doamne, ce să-i fac,
Să-i iau sânge de la cap,
De la cap, de la picioare,
Vai de mine, ursul moare!
Eu sunt doctorul Costică
Și-am în buzunar o urzică.
Boala ursului o știu:
Păhărelul cu rachiu
Îi dau ursului să bea
Și pe loc se va scula.
Scoală, ursule, de jos,
Nu te face că ești prost!
Scoală, ursule-n picioare,
Să te văd cât ești de mare!
La vatra cu trei tăciuni
Fac fetele rugăciuni,
Sâmbătă, duminică,
Să se poată mărita.
Da cine dracu’ să le ia,
Că-s bătrâne ca mama;
Dar nici mama nu-i bătrână,
Că mai are-un dinte-n gură,
Un dinte și o măsea,
Să se poată mărita!
Foaie verde și-o alună,
Ia-ți, ursule, noapte bună
Și la anul când venim,
Sănătoși să vă găsim!
23. Jocul caprei
din tradiția populară
Foaie verde și-o alună,
Bună ziua, ziua bună!
Ia deschideți porțile,
Să intre căprițele!
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Nu te da, nu te lăsa!
Ța, ța, ța, căpriță, ța!
Capra noastră-i cu mărgei,
Cu cercei, cu catifeli,
Joacă vesel, căpriță,
Toți îs bucuroși de ea.
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Nu te da, nu te lăsa!
Ța, ța, ța, căpriță, ța!
Și plecai și eu la târg
Pe căpriță ca s-o vând,
Și mergând pe drum, mergând,
Aud din urmă strigând:
Cumpărătorul:
– De vânzare-i capra, bade?
Ciobanul:
– De vânzare!
Cumpărătorul:
– Și cât vrei pe ea?
Ciobanul:
– Opt sute de lei!
Cumpărătorul:
– E blândă, nu împunge?
Ciobanul:
– E blândă, nu împunge.
Cumpărătorul:
– Eu îți dau patru sute de lei pe ea,
Pentru că împunge.
Ciobanul:
– Decât să-mi dai patru sute,
Mai bine îi dau un par în cap.
Alaiul:
– Valeu, capra noastră a murit!
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat?
Ciobanul:
– Capra nu e moartă,
Doar din pălitură a leșinat.
Alaiul:
Scoală tu, căprița mea,
Faptele s-or îndrepta,
Și-acum haide să plecăm
Și-alte case să colindăm!
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Nu te da, nu te lăsa!
24. Plugușorul cu șase boi
din tradiția populară
Aho, aho!
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește
Și începe-a colinda
Pe la case a ura.
Iarna-i grea, omătul-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug
Ca și brazda de sub plug.
Mânați, măi! Hăi, hăi, hăi!
Aho, aho, plugurel mititel,
Cu rotițele de fier,
Plugușor cu șase boi,
Plugușor mânat de noi,
Nu ca plugul lui Târâță,
Tras de zece pui de mâță:
Unu-i lung și altu-i scurt,
Dă-mi colacul să mă duc!
Roata-n brazdă, măi flăcăi!
Mânați, măi, și hăi, hăi, hăi!
Și când grâul a fost copt,
Treierat și vânturat,
În care l-a încărcat
Și la moară a plecat,
Acolo a măcinat
Și-a făcut un colac pentru sat,
Pe piatra morii măsurat,
În cuptor l-a vârât prin tindă
Și l-a scos afară c-o grindă.
Și l-a tăiat în două
Și ne-a dat și nouă;
Noi am rupt în cinci
Și-am dat și la calici,
Care stau cu limba-n gură
Și nu știu nicio urătură.
Mânați, măi! Hăi, hăi, hăi!
Jupâneasa gazdă a făcut
Un colac rar
Și-mpletit frumos,
Pentru plugărași scos;
Și l-a tăiat în două,
Și ne-a dat și nouă;
Și l-a tăiat în cinci
Și mi-a dat și mie,
Că-s încălțat cu opinci,
Cu opinci îngurguiate,
Cu paie de ovăz legate.
Mânați, măi! Hăi, hăi, hăi!
Am mai avea de urat,
Dar nu suntem dintr-un sat apropiat,
Ci din loc îndepărtat,
Unde iepurele
Știe-a păzi oile,
Iar vulpea găini nu poftește.
Mai îndemnați, măi flăcăi,
Hăi, hăi, hăi!
25. Urătura agrară
din tradiția populară
Bună seara la fereastră,
La copii și la nevastă,
Bună seara tuturor
Ș-acelor de pe cuptor.
Am venit să vă urăm,
Lucruri bune să vă-nvățăm.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
Oară frumoasă, oară frumoasă,
Boieri mari dumneavoastră,
Nu-i vremea de dormit,
Da-i vremea de sculat,
La câmp rotat
Brazdă neagră de răsturnat,
De semănat grâu în două cu secară,
Până-n seară să răsară.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
La luna, la săptămână
L-a apucat lelea pe badea de mână
Și l-a trimis pe lan
Să vadă dacă-i grâu copt.
Badea a-ncălecat pe un cal bălan
Și s-a dus la lan.
Lanul a-nconjurat,
Trei spice de grâu în mână a apucat
Și de probă lelei le-a dat.
Lelea când a văzut că grâu-i copt-răscopt,
Pe badea l-a trimis
La târgul cel mare după seceri.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
A adus badea douăsprezece secerele
Pentru fete frumușele.
Fetele secerau,
Moșnegii legau,
Legătorile se rupeau,
Moșnegii din barbă smulgeau,
Legătorile adăugau
Și treaba bine mergea.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
S-a gândit badea
Unde să facă aria:
S-o facă pe deal?
Vântul a lua-o;
S-o facă devale?
Apa a lua-o.
A făcut-o la mijlocul pământului,
În jeliștea vântului.
Ș-a adus douăsprezece iepe sterpe,
Cu copitele crăpate,
Cu sârmă legate.
Cu copitele treierau,
Cu cozile felezuiau,
Cu nările vânturau,
Cu urechile în saci strângeau
Și treaba bine mergea.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
S-a gândit badea unde să meargă la moară;
Ar merge la Mahala,
Acolo nici câinii n-au ce mânca;
Ar merge la Satul Mare,
Dacă moară n-are.
S-a dus la Buda Veche,
Unde mâțele strechie,
Dar morarul nici gând n-are
Moara s-o repare.
Când l-a văzut pe badea
Cu-așa grâu frumos,
De la căruță s-a-ntors,
A stricat un ou
Ș-a făcut coș nou;
A stricat două ouă
Ș-a făcut moară nouă.
Când a turnat badea grâul,
Nu curgea făină,
Da curgea aur și argint.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
Când a ajuns badea acasă
Ș-a vârât mâna-n sac
Ș-a văzut așa făină frumoasă,
A trimis după sită deasă.
Lelea când a copt un colac –
Ca roata de la căruță;
Cu covata l-a pus,
Cu lopata l-a scos.
A rupt în două
Și ne-a dat și nouă;
A rupt în trei
Ș-a dat la copii;
A rupt în patru
Ș-a dat și la-mpărat.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
De urat am mai ura,
Știu că vi-i drag a asculta,
Dar noi nu suntem de-aici,
Suntem de la Câmpulung
Unde trag douăsprezece babe la plug.
Badea cu biciușca de lână când le croia,
Pielea plesnea,
Dar lelea din urmă le jelea.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
Am aninat într-o rădăcină
Ca să-mi dați o bucată de slănină;
Ș-am aninat într-un pârlaz
Ca să-mi dați o bucată de cârnaț,
S-avem cu ce ne da pe la nas.
Câte pietre în fântână –
Atâtea oale cu smântână;
Câte paie pe casă –
Atâția la badea bani pe masă.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, hăi!
La anul și la mulți ani!
Orații de plug culese în Starchiojd
În Starchiojd, Prahova, au fost consemnate urări cu versuri proprii, rostite în ajunul Anului Nou.
26. Orație de plug din Starchiojd – Moisică Țeavă
din tradiția populară – variantă culeasă de la Moisică Țeavă
Bună seara, gospodari,
Cu suman și cu ițari,
Cu căciula pe-o ureche,
Pusă după moda veche.
Dați-vă pe la fereastră
Și-ascultați urarea noastră,
Că de când n-am m-ai urat,
Bună seara n-am mai dat.
Și-un cârnat legat de grindă,
Ca să-l tragem pe sub limbă
De prin munți și de prin văi,
Ia mai îndemnați, flăcăi!
Hăi, hăi!
27. În seara de Vasile Sfântu’ – urătură din Starchiojd
din tradiția populară – variantă consemnată în Starchiojd
În seara de Vasile Sfântu’
Îmi zbură căciula, vântu,
Și mi-o duse roată-roată,
Pân’ la dumneavoastră-n poartă.
Și venii după căciulă,
Să vă zic și-o urătură,
Să vă sară dinții din gură
Și căciula de pe cap
Să rămâneți om bogat
De prin munți și de prin văi,
Trageți roată, măi flăcăi!
Sorcova în Argeș
În Argeș s-a păstrat și o urare de Sorcovă cu imagini creștine și versuri diferite de forma cea mai răspândită.
28. Sorcova din Argeș – urare cu trei icoane
din tradiția populară – variantă din Argeș
Trei icoane, trei obloane,
C-a intrat sorcova-n casa.
Lasă intre, lasă intre,
Ce-a fost verde s-a uscat,
Ce-a fost-nflorit s-a scuturat.
Numai floarea-soarelui
Șade-n poarta raiului
Și privește la Cristos,
Ca un trandafir frumos.
La anu și la mulți ani!
Bădica Traian – plugușorul tradițional
În urătura despre Bădica Traian, munca pământului se transformă într-o poveste cu personaje, întâmplări hazlii și imagini ale belșugului.
29. Bădica Traian – urătură tradițională
din tradiția populară – variantă folclorică
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântu-mi ascultați:
S-a sculat mai an bădica Traian,
A încălecat un cal laur,
Cu nume de Graur,
Cu șaua de aur,
Cu frâul de mătasă
Cât vița de groasă,
Cu coama de argint
De ajungea până la pământ.
Mânați, măi: Hăi, Hăi!
Ș-a pornit la arat,
La arat și semănat.
Brazdă neagră răsturna,
Grâul roșu semăna,
Cu boroana boronea,
Grâu-n urmă răsărea,
Cu graparul grapa,
Grâu-n urmă înspica.
Ia mai mânați, măi: Hăi, Hăi!
La lună, la săptămână, bădica Traian
Într-o dimineață s-a sculat
Pe cal a încălecat
Și la câmp a alergat
Să vadă de-i grâul copt.
Grâul era copt-răscopt
Numai bun de pus în snop.
De trei ori lanul a înconjurat,
Trei spice în mână a luat,
În palme le-a frecat,
În buze le-a suflat,
În băsmăluță le-a legat
Și acasă la femeie a alergat.
Mânați, măi: Hăi, Hăi!
– Măi femeie, măi femeie,
Grâul nostru o să pieie.
– Taci, bărbate blestemate,
Nu te îngrijora,
Că te-i duce la târg la Soroca,
Unde se vinde fierul cu oca
Și-i face seceruici mărunțele
Pentru fete tinerele,
Seceruici cu mănunchi de tei
Pentru flăcăiași holtei
Seceruici mai zgrunțuroase
Pentru babe grebănoase.
Mânați, măi: Hăi, Hăi!
S-a dus bădica Traian la târg la Soroca,
Unde se vinde fierul cu oca.
Dă pe ulița cea mică,
Nu găsește nimică,
Dă pe ulița cea mare
Și-ntâlnește un meșter mare,
Cu luleaua-n dinți, cu doba-n spate,
Plin de toate.
– Măi dobare, meșter mare,
Fă-mi seceruici mărunțele
Pentru fete tinerele,
Seceruici cu mănunchi de tei
Pentru flăcăiași holtei,
Seceruici mai zgrunțuroase
Pentru babe grebănoase.
Secerile s-au gătit,
Pe la toți le-au împărțit
Și la lucru s-au pornit,
Și la lucru mi s-au dat,
Mi s-au dat la secerat,
Cu dreapta secerau,
Cu stânga mănunchi făceau,
Cu amândouă snopi legau
Și în clăi îi așezau.
Ia mai mânați, măi: Hăi, Hăi!
Bădica Traian loc de arie căta,
Loc de arie și-a găsit
La capătul pământului,
În bătaia vântului.
A ales nouă iepe – sure iepe,
De nouă ani sterpe,
Cu copitele crăpate,
Cu măligă astupate,
Cu fâșii legate,
Pe unde călcau
Pământul prăbușeau.
Și le-a pus la treierat,
Cu copitele spicele fărâmau,
Cu nările vânturau,
Cu cozile felezuiau,
Cu botul în saci puneau.
Mânați, măi: Hăi, Hăi!
A încărcat 12 care mocănești
Și 12 boierești
Și le-a dus la moară la Hârlău
Unde se macină încet și rău
Și-a dat de-un morăraș
Cu chica toporaș:
– Măi morare, măi morare,
Hătu-ți mama cui te are,
Până mâine-dimineața
De nu-mi va fi făina rece ca gheața,
De mână te-oi apuca,
Peste moară te-oi arunca
Și guzganii te-or mânca.
A doua zi dimineața
Făina era rece ca gheața.
Mânați, măi: Hăi, Hăi!
Când vedea boii venind,
Carele scârțâind
Și flăcăii chiuind,
Lelea Tamara a alergat în cămară
Și-a găsit o sită rară,
A alergat din cămară-n casă
Și-a găsit o sită deasă.
A cernut un sac
Și-a făcut un colac,
Un colac mare rotat
Pe piatra morii măsurat
Cu zahăr zăhărit
Pentru noi plugari gătit.
Opriți, măi: Aho, Aho!
Am mai ura, am mai ura,
Dar nu suntem de ici-colea,
Da suntem de la Mitoc,
Unde-ngheață apa-n toc
Și găluștele la foc,
Iar motanul cotonog
Într-un fund de poloboc!
Am mai ura, am mai ura,
Dar nu suntem de ici-colea,
Da suntem de la Ciuca-Buca,
Unde se face mămăliga cât nuca
Și-o păzesc 12 cu măciuca.
Când am dat să iau o fărâmitură,
Mi-a tras unul o despicătură
De mi-au sărit toți dinții din gură!
Seara Sfântului Vasile – urături cu poveste
Într-o urătură cu ecouri de baladă, voinicii Gruian și Novac apar alături de plugari, de o crâșmăriță și de lumea satului de odinioară.
30. Seara lui Sfântu’ Vasile – urătură veche
din tradiția populară – versiune tradițională
Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu’ Vasile
Să vă fie gospodari de bine
Și nouă de folos
Că suntem plugari de jos.
O-nsărat, o-nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin văi
Tot plugari de alde noi.
Și ne-am luat cu ist clopoțel bălțat
Să stârnim câinii din sat
C-așa-i de la Dumnezeu sfântu’ lăsat.
Nu-i de la noi începutul
Și nici la noi nu-i sfârșitul,
Așa-i de când lumea și pământul.
Iar voi, plugărași fârtați,
Stați puțin și nu mânați
În zăbrele vă răzămați
Pistoalele vi le-ncărcați
De opinci vă grijiți,
Harapnicele vi le pregătiți
Ca să mergem la arăt
La mărul rotat în dealul Coraliului
Unde-i locul grâului.
La mărul rotat.
Iar sub măr cine-i culcat?
Îi Gruian și cu Novac,
Și Gruian mereu spunea
Că-n Țarigrad ar pleca.
Iar Novac îi răspundea:
Mai Gruiene, mai voinice
Tu-n Țarigrad nu te duce
Că cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.
Și pe cal încălecă
Tot în fuga calului
Pân’la capul dealului.
Acolo descălecă
Vin, cu vadra, că strigă!
Măcar vreo două, trei zile
Să stea vadra lângă mine.
Crâșmărița-i mititică
Dar puțin cam frumușică
Cu țâțele boureie
Cu buzele subțirele,
Cu tulpânul vișiniu
Nu ne-o mai spuneți, c-o știu!
Strâmtă-n sale, largă-n stâni
Drăgălașă la ciobani.
La ciobani face cu mâna
La flăcăi stinge lumina,
Alde noi, umplem grădina.
Cu ciubote se-ncalță
La-mpăratul c-alergă.
Împăratul de-o videa
De departe mi-o-ntreba:
Ce-i Anița, crâșmăriță
La ce vii așa-nfocată
Cum n-ai venit niciodată?
Înălțate împărate
Ieri când soarele-apunea
Au intrat în crâșma mea
Trei voinici ardelenești
Cu papuci galbeni turcești.
Este-acel maimariuliu
Tot cu barbă brâuliu
Cu musteață spic de grâu.
Are-o căciuliță-n cap
De cincizeci de piei de țap
Că cincizeci mai trebuie
La urechi tot n-ajunge.
Iar acel mai mijlociu
Tot cu barbă brâuliu
Cu musteață spic de grâu.
Are-un minteanaș pe trup
Din cincizeci de piei de lup
Ca cincizeci mai trebuie
La genunchi tot n-ajunge.
Iară acel mai micuțiu
Bat ochii sprâncenele
Și părul călcâiele,
Cu musteață ca la rac
De și-o-noadă după cap.
Da hodiniți, boieri mari, hodiniți
Dă de-afară nu gândiți
Că-s plugarii necăjiți
Și plugarii cer mâncare
Boii că ne țin parale.
Boii de la roate
I-am furat azi-noapte
Boii din prigol
I-am scos din ocol.
Ia mai roată măi, hăăi, hăăi!
La anul și la mulți ani!
Obiceiuri de la cumpăna anilor
Plugușorul se rostește în seara de 31 decembrie și evocă muncile câmpului și roadele anului care vine. Sorcova și Semănatul se întâlnesc mai ales în dimineața zilei de 1 ianuarie, când copiii rostesc urări de sănătate și bunăstare.
Alte poezii de iarnă
Poți citi și poeziile de iarnă, poeziile de Crăciun și poeziile pentru copii.
Mic glosar
- Ogor – pământ lucrat, pregătit pentru semănat.
- Pronie – purtare de grijă divină.
- Ciubote – cizme sau încălțăminte înaltă.
- Velință – țesătură folosită drept covor sau cuvertură.
- Făclie – torță aprinsă, lumină puternică.
- Belșug – abundență și recoltă bogată.
- Spice – părți ale cerealelor care poartă boabele.
- Harapnic – bici lung, folosit de urători în alaiul Plugușorului.
- Poloboc – butoi, mai ales unul pentru păstrarea vinului.
- Boroană – unealtă agricolă folosită la mărunțirea și netezirea pământului arat.