poezii de iarna

Descoperă cele mai frumoase poezii de iarnă pe care le vei savura cu un pahar de vin fiert cu scorțișoară, visând la iernile magice din copilărie cu miros de portocale.

Ce poezii de iarnă vei regăsi în acest articol?

❄️Poezii frumoase de iarnă
❄️Poezii de iarnă pentru copii
❄️Poezii de iarnă pentru copii de grădiniță
❄️Poezii de iarnă scurte

❄️Poezii frumoase de iarnă

Noapte de iarnă

Astăzi ziua-ntreagă
A tot nins și-a nins.
Parcă mai aproape
Casele s-au strâns.

A-nghețat de-acuma
Lacul cel verzui –
Luna patinează
Pe oglinda lui.

Dealul singuratic,
Deșteptat de ger,
Numără în șoaptă
Stelele din cer.

Iară pomii poartă
Albul iernii strai
Și visează dulce
Florile de mai…

Păsărica în timpul iernii

Iarna ninge și îngheață.
Frigul crește tot mereu.
Păsărica cea isteață
Nu mai zice cântul său.

Când afară viscolește,
Ea s-ascunde tremurând
Într-un colț unde găsește,
Nu ca vara ciripind.

Și zburlită și-ntristată,
Flămândă că vai de ea
Pe la drum mâncarea-și cată,
Sărmanacă pasărea!

Dumnezeu care-a făcut-o,
Pe dânsa ca și pe noi,
O nutrește și-o-ncălzește
El o scăpă de nevoi.

Tablou de iarnă

Fulgi de cristal cern peste noi,
Alb este totul și totul ca-n ceață,
Vechi urme lăsate de ploi
Transformă totul în gheață.

Tot împrejur alb e și gri,
Copaci înlemniți în tabloul de iarnă,
Lungi cântece triste de “Cra”-n loc de “Cri”
Se-aud de departe ca un suflu în goarnă.

Brazi încărcați sub povara zăpezii,
Țurțuri sub streșini, înalte troieni,
Tăcerea se-așterne la plecarea amiezii –
Tabloul măreț al unei lungi ierni.

Gerul pătrunde în noaptea adâncă.
Iz de vin fiert, sarmale, pufoși cozonaci,
Ce mai urmează ne întrebam încă?
Colinde străvechi și pe masă colaci.

Iar casele dorm somnul iernii pustii
Și fumul din horn respira eterul,
Pe geamuri lipite steluțe-argintii
Și ceru-și arată, de departe, steajerul.

Șoapta vântului

Vântul iernii de la munte
Într-o seară ne-a adus
Praful stelelor mărunte
Și la gemuri ni l-a pus.

A-nvelit apoi tot drumul
Cu covoare de mătase,
Destrămând sub ceruri fumul
Hornurilor de pe case.

Și-n văzduh zburând hoinarul
Printre fulgii cei ușori
I-a stins lunii felinarul,
Ascunzând-o după nori.

-Noapte bună, noapte bună!
Șoapta lui până la noi
A venit ca să ne pună
Vise albe-n perne moi.

Crizantemă, dragă floare

Crizantemă, dragă floare
nu ți-e frică de ninsoare?
nu ți-e frică ca din cer
or să cadă flori de ger?

ba de ger îmi este frică,
iar zăpada rău mă strică!
dacă-ngheț eu mor îndată
mă-ofilesc îndurerată…!

Noapte

Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a oglindit,
Și pe cerul ca oglindă
A pornit-o cu colinda.

Iar în calea ei senină
Câte-o stea se dă pe ghiață,
Însemnând o duungă lină
Și subțire, ca o ață de lumină.

Ninse, dealurile dorm.
Doar orașul, alb sub lună,
Geme, zbârnâie și sună
Ca un contrabas enorm…

❄️Poezii de iarnă pentru copii

Cine-i oare?

Nasu-i de ardei,
Ochii de cărbune,
Mătură sub braț,
Îi stă de minune.

I-am pus oala-n cap,
În loc de pălărie,
Cât timp va fi ger,
Frig să nu-i mai fie.

Țară

– Bunule, de unde vin
Fulgii albi ce cad alene?

– Dintr-o țară de cristal,
Strecurată pe sub gene.
Într-un vis pe care tu
Îl lași slobod să se vadă,
Un tărâm unde, când vrei,
Ești Crăiasă de zăpadă!

– Bunule, în țara asta
Toți copii pot să vină?

– Numai cei care zâmbesc
În ninsoarea de lumină!
Fiecare fulg de nea
Tese-o fină broderie,
Din glăscioare de copii
Care râd de bucurie!

Omul de zăpadă din ogradă

Sprijinit într-un toiag
Stă-n ogradă un moșneag
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.

Ochii negri și lucioși
Sînt cărbuni din vatră scoși
Nu-i lipsește nici lulea
Parcă pufăie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,
Are moșul nasturi vechi.
Și mai are un nas roș
Ca o creastă de cocos.

Bulgăre de nea

Dintr-un bulgăre de nea
Am făcut un om, sadea!
Avea nas și-o gură mică
Și l-am botezat Năică.

Primăvara, soarele,
I-a topit picioarele.
Din Năică a rămas
O guriță și un nas.

Ninge, bate vântul

Ninge, bate vântul,
S-albește pământul,
Vezi numai zăpada,
Merg sănii pe stradă.
Pe geam dimineața
Găsești flori de gheață,
Ai o sănioară,
Fugi cu ea pe-afară,
Iar când stai din joc
Bine-i lângă foc.

Desenează un brăduț

Frunze mici ca niște ace
Pe crenguțe îi poți face.
Ține minte: verzi să fie
Iar tulpina, cafenie.

Și acum, dacă dorești,
Poți să îl împodobești
Aninând pe rămurele:
Jucării, podoabe, stele.

Brăduțul

Brăduț, brăduțul,
Colo-n pădure sus,
La prins înghețul
Și-n casă l-am adus.
I-am pus steluțe
Și un glob colorat,
Turte-n foițe
Și bomboane am-agățat.
Brad, lângă tine,
Om râde, și-om cânta,
Anul ce vine
Cu drag l-om aștepta.

Brăduț drăguț

Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine!
Haide, hai în casa mea,
Unde-i cald și bine.

Pom de iarn-am să te fac.
Ooo… ce bucurie!
Cu beteala am să te-mbrac
Și steluțe-o mie.

Iarna în pădure – poezie de iarnă pentru copii

Alba nea încet se cerne
Pe pădure se așterne,
Moș Martin, cu nasu-n blană,
Duce dorul după hrană
Și se teme să nu piară
Pân-o da în primăvara.

Vulpea pleacă prin pădure
Si se duce-n sat să fure
O găină sau un pui.
Iară lupii nesătui
Au pornit-o după pradă
Și gonesc cu toți grămadă,
Până către dimineață.

Veverița cea isteață
Ronțăie mereu alune,
Coada pe spinare-și pune,
Prinde creanga cu labuța
Și se dă în leagăn uța.

Sania

Neaua peste tot s-a pus
A venit iarna drăguța
Hai copii pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuța.

Câte unul, câte doi
Ne suim în sanioară
Fără cai și fără boi
Săniuța fuge, zboară.

Toți sunt rumeni la obraz
Mulți coboară și mulți suie
Unii râd, fac mare haz,
Alții capătă cucuie.

Omul de zăpadă

Sprijinit într-un toiag
Stă-n ogradă un moșneag
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.

Ochii negri și lucioși
Sunt cărbuni din vatră scoși
Nu-i lipsește nici lulea
Parcă pufăie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,
Are moșul nasturi vechi.
Și mai are un nas roș
Ca o creastă de cocoș.

Omul de zăpadă poezii de iarna

Iarna – poezie de iarnă pentru copii

Iarna cea geroasă
A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Își fac loc pe drum.

Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergăm pe stradă
Ca niște voinici.

Iarnă mult frumoasă,
La noi să mai vii,
Căci tu-ntotdeauna
Ne-aduci bucurii.

Fulgul stingher

fulgule,drumețule,
încotro,râzlețule?
cum te-ai rătăcit stingher
înre glie și între cer?
între cer și glie zbori
nici nu sui,nici nu coborî.
-sus e frig și mă fac sloi,
jos e cald,mă fac noroi.
-din îndemn prietenesc
eu te-am prins să te-ncălzesc,
însă tu,fulgutule,
te-ai topit,prostutule!

Iarna a venit în zori

Iarna a venit în zori
La fereastră mi-a pus flori
A venit cu gerul ei
Cu zăpadă și polei.

Cât de veseli suntem noi
Că ne-aduce bulgări noi
Cu zăpadă ne jucăm
Și cu bulgări aruncăm.

Fulgulețul de zăpadă

stt! măicuța gerului cu mânuța înghețată
bate în poarta cerului și întreabă supărată:
unde-s stelele de sus?
iacă,nu-s.
vântul rău le-a scuturat și le împrăștie prin sat.
uite una!s-a oprit într-o margine de nor
și coboară încetișor
oare a nins?
e un fulg, și-i cel dintâi
și ne aduce în vânt ninsoare,
drumuri albe peste văi,
râs curat în ochii tăi,
sanioare,zurgălăi.

Omul de omăt – poezie de iarnă pentru copii

Eu sunt omul de omăt,
Singur nu mai vreau să fiu.
N-am cu cine să mă joc
Și pe alți copii nu-i știu.

Mă bucur că v-am aflat
Poate că-mi veți da și mie
Un fular și-o pălărie;
Fiindcă, astea sunt cam vechi,
Suflă vântul prin urechi…
Și, de-aceea am răcit.
Vorbesc gros și răgușit.

Iarna a sosit

Iarnă a sosit
Noi ne-am bucurat.
Ce s-a întâmplat?
Moșul nostru drag
Încă n-a venit!

După ceva timp,
Am ieșit afară.
– Și ce să vezi?
Zăresc o sanioară.

Este a lui Moș Crăciun,
Uite a venit!
V-am zis eu copii,
Nu ne-a dezamăgit!

❄️Poezii de iarnă pentru copii de grădiniță

Fie că-i vrei să-i citești micuțului tău poezii de iarnă sau ai nevoie de o poezie de iarnă pentru serbare, următoarele poezii de iarnă îți vor fi de folos.

Fulgul de nea

Pe obraz , pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr,
Mi-a căzut în palmă unul
Iute , Iute închid punmul

Desfac pumnul, unde-i fulgul
Am în mână-un strop de rouă
S-au un bob de apă, Plouă?
S-a topit în mâna mea
Ca o lacrimă de nea.

Băiețelul de zăpadă

Am făcut un băiețel
Din zăpadă albă, rece.
Dar de-afară strălucește
Soarele și mi-l topește.

Nu mă supăr, căci de mâine,
Fulgii o să cadă, iar grămada,
O să chem copii afară
Ca să-l construiască iară.

Ninge

Ninge, bate vântul,
S-albește pământul,
Vezi numai zăpadă,
Merg sănii pe stradă.
Pe geam dimineață
Găsești flori de gheață,
Ai o sănioară,
Fugi cu ea pe-afară,
Iar când stai din joc
Bine-i lângă foc.

Vine iarna

Vine iarna, dragi copii,
Peste dealuri și câmpii,
Cu un ger răutăcios ,
Foarte rece, nemilos.

Cu un vânt puternic,
Ce geme netrebnic,
Cu primul fulg de nea
Căzut în palma mea.

Vine iarna – poezie de iarnă pentru copii de grădiniță

Vine, vine, vine iarna,
Vine de departe, haț!
Cu căciuli de promoroacă
Și cojoace de omăt.

Vine gerul, care pune
Flori de gheață la ferești
Și mămica iar ne spune
Adormindu-ne, povești.

Vai!! Ce mai ștrengari!

Pe maidanul alb, pe care
Au crescut nămeți,
Cu dichis și cu răbdare,
Au făcut un bulgăr mare
De zăpadă lucitoare,
Vreo câțiva băieți.

Harnici și voioși, făcură
Într-un cocolos;
Cu mânuțele-l bătură,
Îl urcară și-ncepură
Ca să-i facă nas și gura,
Ca oricărui moș.

Doi tăciuni:doi ochi ca smoala,
Potrivit de mari.
Pălăria spartă:oala;
Tocmai bine socoteala.
O să râdă toată școala…
Vai!! Ce mai ștrengari!

Ger cumplit

Gol, în crivăț, stă-n ogradă,
Omul nostru de zăpadă
Nici șoșoni n-are măcar
Nici mănuși și nici fular.
– Mamă, adă-l la căldură,
Și să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte și-un covrig!

Omul de zăpadă

Omul de zăpadă
Are guturai.
Tare i-ar fi bună
O cană de ceai.
Zice iepurașul,
Îndulcindu-și glasul:
„ -Îți ofer un ceai,
Dar te costă…nasul!”

Omul de zăpadă mititel – poezii de iarnă pentru copii de grădiniță

Eu sunt omul de zăpadă
Așezat în colț de stradă,
Vântul și cu soarele
Mi-au topit picioarele.

Chiar dacă-s mai mititel
Nu sunt supărat de fel.
Fulgii când încep să cadă
Se așterne iar zăpadă

Toți copiii vor veni,
Împreună vor trudi,
Dintr-un bulgăre mai mare
Îmi vor face iar picioare.

❄️Poezii de iarnă scurte

Omul de zăpadă și iepurașul

La un capăt de livada
Șede omul de zăpadă.
Doi cărbuni ca ochi el are,
Iar ca nas un morcov mare.
Iepurașul din tufiș,
Îl privește pe furiș.
Și îi strigă: „Mai bădie!
Dă-mi un pic de nas și mie!”

Iarnă

Iarnă, iarnă ești geroasă,
Friguroasă, dar frumoasă
Pomii au cojoc de nea,
Și de promoroacă…

Iarna

Ninge, ninge, iară ninge,
Oamenii poartă opince,
Sanioară-i bucuroasă,
Pentru c-o să fie trasă.
Copilașii stau la foc,
Pentru că e destul loc
Și afară-i liniștit,
Iar Moșul vine negreșit.

Hai afară, săniuță!

Ninge, Sania mea mică!
Și copiii sunt afară…
Somnoroaso, ți-este frică
de ghetuș? De astă vară
dormi în pod. Acum hai, fuga!
Eu mi-am pus fularul, gluga.
Prin nămeți, gălăgioșii
Toți sunt cu obrajii roșii.

Fulgul

Săltă drept în fața mea,
Că o stea un fulg de nea.
Eu alerg și vreau să-l prind,
Fulgul zboară tot sărind.
Pân’ la urmă în mâini l-am prins,
L-am atins și el s-a stins…

Brăduleț, brăduț drăguț

Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine!
Haide, hai, în casa mea,
Unde-i cald și bine
Pom de Anul Nou te fac,
Cu beteala am să te-mbrac
Și steluțe, o mie!

Un brad adus din iarna rece

Un brad adus din iarna rece
Stă în mijloc mândru și semeț
De parcă s-ar crede încă dus la el în munte
Îi râd pe crengi lumânarelele mărunte!

Primii fulgi

Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii și case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Și fulgi mici, cât ghioceii.

Săniuța mea

Uie, săniuța mea
Zboară ca un fulg de nea.
Când o sui pe derdelus
Trage spre alunecus.

Ninge, ninge

Ninge, ninge, ninge-ncetișor
cade, cade câte-un fulgușor.
Hai copii la derdeluș
Hai copii la săniuș.
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
Cade, cade-un fulg ușor
Câmpul, pomii-ntregul sat
Haină albă-au îmbrăcat.

Ninse, dealurile dorm.

Doar oraşul, alb sub lună,
Geme, zbârnâie şi sună
Ca un contrabas enorm.

Gerul

Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă?
Dacă eu dormeam.
A căzut zăpadă
și s-a luminat…
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.

Necazul omului de zăpadă

Plânge, plânge de necaz
Omul de zăpadă gras:
„Cine m-a mușcat de nas?”
Iepurașul face haz
Și mănâncă morcov ras.

Ți-au plăcut aceste poezii de iarnă?

Lasă-ne un comentariu și spune-ne care este poezia ta preferată și de ce îți amintește. Iar dacă cunoști alte poezii de iarnă scrie-le într-o poezie. Sărbători fericite, dragilor!

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022