32 de poezii de Moș Nicolae

Sfântul Sfânt Nicoară
Bun gând şi-a gândit,
D-un prânz a făcut,
Câti sfinți c-a poftit
Toţi că or venit.
Sfântul Sfânt Nicoară
Puse raze-a treia zi
Și-l văzură că veni
Pe un cal porumb,
Negru de-asudat,
Albu de-nspumat.
C-un țipău de grâu,
C-o cupă de vin.
Din ţipău mişca,
Din cupă vin bea.
Nicoară-ntreba:
– Unde-ai zăbovit?
– Sfinte, am zăbovit,
C-am îndireptat
Două luntrii pline
Cu suflete bune;
Luntrii încărcate
Cu suflete curate.
La mese întinse
Cu făclii aprinse.
Două luntrii grele
Cu suflete rele
La mese strânse
Şi la lumini stânse.

Haideți noi, Maică Marie!
Haideți noi la liturghie!
Și te, gazdă, -nveselește,
Și pe noi ne dăruiește
C-un colac de grâu frumos,
Din pelița lui Hristos.

Sfinte Nicolae, cel ce în lume ai strălucit,
Cu mari minuni ești vestit,
Că în toată lumea minuni ai arătat
Și de toți ești pre lăudat;
Pre toți cei ce te cheamă îi izbăvești
Și din toate primejdiile îi mântuiești.
Primește și de la noi această închinăciune,
Ci nu ne uita dintr-a ta rugăciune.
Ca cel ce ai la Dumnezeu multă îndrăznire
Și poți să-l faci spre noi cu milostivire.
Ție dintr-ale tale, ierarhe sfinte,
Acest odor aducem cu suflet fierbinte;
Tinde-ți dar sfânta mână și-l primește
Și cu rugăciunea ta pre noi ne păzește.

Icea în cestor curţi,
Bunul Dumnezeu
Şi-n cestor domnesc,
D-un prânz s-a gătit,
Toţi sfinţi mi-au chemat,
Toti sfinţi şi părinți,
Toţi sfinţi mi-au venit,
Toţi sfinţi mi-au sosit,
Sfinţi d-ai cerului
Şi d-ai raiului.
Sfântul Nicolae
Treabă și-a fi avut
Şi el n-a venit.
Treaba lui cea mare
Pe bogaz de mare
Nouă corăbioare,
Nouă s-alte nouă:
Nouă creștinești,
Nouă păgâneşti.
Pe cele creştineşti
El le-a vămuit
Şi le-a slobozit.
Celea păgâneşti,
Vamă le-a luat,
Vamă fără samă.
Prunduiaş de mare,
De azi înainte
Care or mai trece,
Vamă să le iei,
Vamă fără samă.
Gazda lui Hristos,
Să fiţi sănătoşi
Şi mult bucuroși
Cu feţi,
Logofeţi,
Cu-a ta jupâneasă,
Sănătate-n casă.

Domnului, Dai Domnului Doamne.
Colo’ n josu mai din josu,
În câmpiţii cei frumoşi,
Este o masă d-albă’ ntinsă.
Jur prejur de lângă masă,
Sunt tot scaune direse.
Dar la masă cine’ mi şade?
Şade-mi Zeul Dumnezeu.
La-l doilea corn de masă,
Şade Maica Domnuluiu.
La-l treilea corn de masă,
Şade Ionu sfântu Ionu.
La-l patrulea corn de masă
Şade-mi Sfete Nicolae.
Grăi Zeul Dumnezeu:
– Dalem Sfete Nicolae
Bagă-ţi mâna’ n buzunaru,
Şi-mi scoate acel păharu,
Păharul de el-aurelu.
În fondul păharuluiu,
Scrisă-i loza vinuluiu,
Şi tufiţa grâuluiu.
În toarta păharuluiu,
Scrisă-i raza soareluiu.
Şi’n dosul păharuluiu,
Scrisă-i luna şi lumina,
Soarele cu razele-re,
Şi câmpul cu florile-re.
Grăi Zeul Dumnezeul:
– Dalem Sfet Nicolae,
Vinde-mi mie acest pahar?
Ori pe taleri ori pe galbeni,
Ori pe buți cu bani mărunţi,
Ori mi-l dai de voie bună?
Grăi Sfete Ncolaie:
– Fire-ai Doamne iertătoru,
Precum eşti de’ntrebătoru.
N’am păhare de vânzare!
Nici pe taleri, nici pe galbeni,
Nici pe buți cu bani mărunţi,
Nici ele-a da de voie bună;
Şti tu Doamne ori nu şti,
Când păharul mi-l-ai datu,
Tu pe mine m’ai juratu;
Că păharul să mi-l ţinu,
Să mi-l țin, să mi-l închinu,
Pela mese d-albe’ntinse,
Pela mese de boieri,
De boeri de cei bătrâni.

Şi te Domn bun veseleşte,
Ne’nchinăm cu sănătate,
Pela gazde pe la toate.

Sfântul Nicolae
Praznic şi-a făcut.
Pe cine-a chemat?
Tot oameni bătrâni,
Tot de sama lui.
Şi şi-a mai chemat
Pe Sfântul Ion,
Naş lui Dumnezeu,
Şi a mai chemat
Pe bun Dumnezeu.
Da el n-a voit,
Că el a fost dus,
Jos pe mare-n jos.
La mijloc de mare,
Nouă corăbioare,
Cinci sunt de creştini,
Patru de păgâni.
Cele de creştini
Tare se ruga,
Tare se-nchina,
Şi-apoi pomenia
Pe bun Dumnezeu.
Cele de păgân,
Nici nu se ruga,
Nici nu pomenia
Pe bun Dumnezeu.
Domnul că vedea,
Și se mănia,
Și mi le-neca!

Bun gând și-ai gândit, Doamne,
Dus toți și-au făcut,
Cât oră c-a t’emat,
Toți c-au venit,
Numa n-o venit
Sfântul Sânnicoară.
Că s-au zăbovit,
Că s-au întâlnit
Nouă corabii,
Pline dă suflete,
Cele mai direpte
Că le-au petrecut
Pă su mâna stângă,
Cele mai ghirepte
Pă su mâna dreaptă.
N-apoi d-aș cota,
Vinând ce putând,
Un călătu-i alb,
Albu-i d-a spumat,
Negru-i d-asudat.
Corindemiș, Doamne!

Asta-i casa boierească,
Dumnezeu să o trăiască!
Înaintea căsii
Este-o masă-ntr-aurită.
Păstă masă ce mi trasă?
Față albă de mătasă.
Cu masă pe cin-așteaptă?
Așteaptă pe Sânicoară.
Îl tot așteaptă din zi în zi,
Ce-o dată numai va veni,
C-un căluț albuț,
Dalb de spumegat,
Negru de-asudat.
Nainte-i ieșiră
Și-l întrebară:
— Unde-ai zăbăvit, Nicoară?
— Io am zăbăvit
Și am întâlnit
Nouă cetine
Plini de suflete
Și le-am petrecut.
Care-o fost mai drepte, Doamne,
Pe sub mâna dreaptă,
La poarta de Raiu,
Raiu luminos,
Bun loc de folos.
Care-o fost mai strâmbe, Doamne,
Eu le-am petrecut
Pe su mâna stângă,
Pe cărarea strâmbă,
La poarta de Iad,
Iad întunecos,
Rău loc de folos.

Cel domnuțu bunu-i, Doamne-mi,
Bun gând ș-o gândit,
Hai, corinde-mi,
Curți că ș-o zidit.
Câți o ca chemat,
Toți au ca venit:
Numai n-a venit
Sfântul Sân Nicoară.
Toți îl așteptară
Zi de-a treia zi.
Numai ce-l văzură
Viind ce putând,
Cu-n căluțu albuțu,
Albu-i de spumatu,
Negru-i de asudatu.
Sfinții îl ispiteau:
— Iuă ai zăbovitu?
— Ce mă voi pildiți?
Că voi bine știți,
Că eu și-am tâlnit
Nouă corăbii,
Nouă și alte nouă,
Pline și-ncărcate
De suflete a noastre.
Câte au fost mai drepte,
Eu le-am petrecut
Pe sub mâna dreaptă,
Pe ușe de raiu,
Raiu luminosu,
Bun loc de popasu
De om sănătosu.
Câte au fost greșite,
Eu le-am petrecut
Pe sub mâna stângă,
Pe ușe de iadu,
Iad întunecosu,
Rău loc de popasu
De om betegosu.
Ș-ai fi sănătoasă,
Jupuneasă gazdă.

Gazda, cest domn bun,
Bun gând și-o gândit.
De prânz și-a gătit,
La prânz și-a chemat
Tot oameni bătrâni,
Vecini de cei buni,
Toți boieri din sat.
Câți că și-o chemat,
Toți că și-o venit,
Numa’ n-o sosit
Sfântu Sânicoară.
Lucru că și-o avut
Jos pe câmpii seci,
Făcând fântâni reci:
Șaizeci creștinești,
Cincizeci păgânești.
Celea păgânești
Bine le-o brodit
De le-o izvorât;
Cele creștinești
Marea le-a trecut
De le-o podobit.
Și noi o-nchinăm
Dalbă-i sănătate
La jupânu gazdă!

Deschide-mi, deschide-mi,
Iai Domnului Doamne,
De noi să-ți înlăuntrăm
Și să-ți colindăm!
Cesta-i domnul bun,
Boieriul bătrân,
Bun gând și-o gândit,
Bun prânz și-o gătit.
Da la prânzul lui
Și la masa lui
Pe cine mi-o chemat?
Tot din ceriu, din ceriu,
Toți sfinții din ceriu.
Pe câți mi-o chemat,
Toți că și-or venit,
Numa n-o venit
Sfânta Simicoară.
Șezând, așteptând
Cu prânzul pe masă,
Cu sfinții din casă,
El tot aștepta
Pân’ la prânzul mare.
Dacă el vedea
Că ea nu venea,
El că mi se lua
Pe-o rare-cărare,
Pe-o rază de soare,
Până-n drumul mare.
Pe drum ce-mi vedea?
Mică o negurice
Bătând pulberice.
Și el tot curea
Pân’ o ajungea;
Din gură-mi grăia:
— Sfântă Simicoară,
De ce n-ai venit
Când ți-am poruncit?
— De ce n-am venit?
De ce n-am putut?
Că eu că mi-am fost
La brudar pe brud,
La brudari pe mare,
Lor că s-o-necat
Nouă coroboale,
Nouă și cu două,
Cari se roagă nouă,
Cu cupa-nchină,
Din țipău tăia.

Boieriul din sat
Bun gând și-a gândit:
La prânz și-a chemat
Toți boierii din sat.
Dintâi și-a chemat
Sfântul Sânicoară.
— Ce te-ai zăbovit,
De mi te-ai gândit?
— La vadul de mare
Eu mi-am înecat
Nouă corăbele.
Dintr-acele nouă
Numai mi-am scos două.
Una dintre ele
Îi soare când răsare,
Vara-n prânzul mare;
Una dintre ele
Îi luna când îi plină,
Cam pe după cină!

Colo sus îi mai în sus,
Colo sus la răsărit,
Roșu soare-o răsărit.
Da nu-i soare răsărit,
Că-i un pom mândru-nflorit.
Da la umbra pomului,
Scrisu-i tare,
Lucru mare:
Scrisă-i masă de mătase.
Da la masă cine șede?
Șede singur Dumnezeu
Și cu Sfântul Niculaie.
Tot beau și-și prânzesc
Cu pahare gălbioare.
Da-n fundu paharului,
Scrisă-i mâna vinului,
Da-n toarta paharului,
Scrisă-i raza soarelui.
Grăi singur Dumnezeu
Către Sfântul Niculaie:
— Hoio, Sfinte Niculaie,
Nu mi-l vinzi acest pahar,
Nu mi-l vinzi ori să mi-l schimbi?
— Doamne, nu mi-i schimbător,
Nici nu mi-i vânzător.
Ții tu minte, Doamne sfinte,
De când paharul l-ai dat,
De fii mici ți-ai botezat
Și mai mari ai cununat.
Și fii vesel, Niculaie,
Să-ți fie de sănătate!

Cel Domnuțu-i bunu-i,
Doamne, dai corinde!
Bun gând și-o gândit,
Și-și facă d-ospeți,
Doamne, dai corinde!
Tăt la zile mari,
Și la zile rare.
Chema ce-și chema
Tăt oaspeți din ceru;
Tăți câți o chemat,
Tăți că mi-or vinitu,
Numa n-o vinit
Sfântu Sânicoară.
Și puseră zi,
Zi d-a treia ziuă.
Când fu-a treia zi,
Nicoară sosiră.
Văzură-l venind
Cu căluțu-i dalbu,
Dalbu-i d-înspumatu,
De sudori ciuntatu.
Naintea lui ieșiră
Cu cupe de vinu,
Cu țipoi de grâu.
Alții dă-nchinau,
Alții dă-ntrebau:
— Ce ai zăbăvit, Nicoară,
De tu n-ai vinitu
Când s-o poruncit?
— Ce mă ispitiți, voi, Sfinți,
Că voi bine știți:
Că mi-am întâlnitu
Nouă corăbii
Pline-s dă suflete;
Nu le-am dat perit!
Cele mai direpte
Le-am petrecut
Pă su mâna dreaptă,
Pă ușă dă Rai,
Raiu-i luminosu,
Bun loc dă popas.
Cele mai greșite
Le-am petrecut
Pă su mâna stângă,
Pă ușă de Iad,
Iadu-i întunecosu,
Rău loc de popas.
Cruce sfântă-ntoarsă-n masă,
Să fii, gazdă, sănătoasă!

Bucură-te, Nicolae Sfinte,
Celor lipsiți, îndurat părinte,
Îndreptător de credință,
Ajutor la neputință:
Sfinte Nicolae, Sfinte Nicolae!

Tu ești lumina văduvelor,
Apărătorul săracilor,
Cuvioase îndurate,
Înțelepte minunate,
Sfinte Nicolae, Sfinte Nicolae!

Mira, Sfinte, bine te cinstește:
Minunile tale le slăvește.
Niceea te preamărește,
La tot neamul te vestește,
Sfinte Nicolae, Sfinte Nicolae!

Colo-n jos mai în jos
(Domnului dai Domnului Doamne)
Este-un câmp mare, frumos.
În mijlocul câmpului,
Este-o masă dalbă-ntinsă
Cu făclii dalbe aprinse.
Da la masă cine-mi șede?
Șede Zeu și Dumnezeu.
P-al doilea corn de masă
Șede Petru cu Sân-Petru.
P-al treilea corn de masă,
Șede Ion cu Sânt-Ion.
P-al patrulea corn de masă
Șede sfetul Nicolae.
Grăi Zeu și Dumnezeu:
„Dă-l-am, sfete Nicolae!”
Bagă-și mâna în buzunar,
Scoate-și pahar de cristal.
În fundul paharului,
Scrisă-i loza vinului,
În marginea paharului
Scrisă-i luna și lumina,
În toarta paharului,
Scrisă-i raza soarelui.
Grăi Zeu și Dumnezeu:
„Dă-l-am, sfete Nicolae,
Vinde-mi mie acel pahar!
Sau mi-l vinde, sau mi-l schimbă,
Sau pe buți cu bani mărunți,
Sau pe sute de florinți,
Sau pe care cu comoară,
Sau pe sate cu bogății!”
— Fii, Doamne, mai iertător,
Precum ești cuvântător!
N-am pahare de vânzare,
Nici să vând, dar nici să schimb,
Nici pe buți cu bani mărunți,
Nici pe sute de florinți,
Nici pe sate cu bogății!
Când paharul mi l-ai dat,
Pe mine tare m-ai jurat,
Cu paharul să mi-l țin,
Să mi-l țin, să mi-l închin
Pe la mese de boieri,
De boieri de cei bătrâni,
Că aceia-s oameni buni.
Și te, sfete, veselește,
Că noi ție ți-o închinăm
Dalbă sănătate!

Bunul Dumnezeu,
Bunul Dumnezeu
Bun prânz și-a făcut.

Toți Sfinții-au chemat,
Toți Sfinții-au chemat.

Toți Sfinții-au venit,
Toți Sfinții-au venit.

Unul n-a venit:
Sfântul Nicolai.

Sfinte Nicolai,
De ce-ai zăbovit?

Urma ce-ai venit,
Sfinte Nicolai?

Of, Doamne Iisuse,
De ce-am zăbovit,

Urma ce-am venit,
Urma ce-am venit?

Pe mare-am privit,
Nouă-și corăghioare:

Cinci îs creștinești,
Patru-s păgânești.

Sfinte Nicolai,
Pe cele creștinești,

Să le treci-petreci,
La mal să le dai.

Pe cele păgânești,
Pilde să stârnești,

Să le prăpădești,
Sfinte Nicolai.

O, mare Sfinte Nicolae,
Ocrotitor al școlarilor,
Adu-mi prune în pantofiorii cei mici!
Voi fi cuminte ca un miel
Și-mi voi spune rugăciunile,
Ca să primesc bomboane.

Vino, vino, Sfinte Nicolae!
Vino, vino, Sfinte Nicolae!
Vino, vino, Sfinte Nicolae!
Tra-la-la!

Cum? Chiar Sfântul Nicolae
S-a întors aici
Să cumpere cărticele?
Ce bucurie!
Căci, vezi, asta-i mai bun
Decât turta sau prăjitura:
O carte cu ilustrații
Aduce ani întregi de bucurie.
O, de-aș găsi mâine
Una în ghetuța mea!
I-aș da lui și însoțitorului
O strângere de mână și un sărut.

Să fim veseli și voioși,
Să ne bucurăm din inimă!
Veselie, tra-la-la-la,
Curând vine seara lui Nicolae!
Curând vine seara lui Nicolae!

Apoi pun farfuria la locul ei,
Nicolae sigur va lăsa ceva pe ea.
Veselie, tra-la-la-la,
Curând vine seara lui Nicolae!
Curând vine seara lui Nicolae!

Când adorm, visez așa:
„Nicolae aduce daruri pentru mine.”
Veselie, tra-la-la-la,
Curând vine seara lui Nicolae!
Curând vine seara lui Nicolae!

Când mă scol dimineața,
Alerg repede la farfurie.
Veselie, tra-la-la-la,
Curând vine seara lui Nicolae!
Curând vine seara lui Nicolae!

Nicolae este un om bun,
Căruia nu-i putem mulțumi niciodată destul.
Veselie, tra-la-la-la,
Curând vine seara lui Nicolae!
Curând vine seara lui Nicolae!

Dragă Kleeschen, bunule Kleeschen,
Adu-ne felurite daruri,
Bune de privit și de gustat,
Din frumoasa împărăție cerească.
Lângă ușă stau farfuriile
Așezate una lângă alta;
E acolo și fân pentru măgărușul tău,
Așa că adu-ne jucării!

Dragă Kleeschen, bunule Kleeschen,
Adu-ne tot felul de lucruri:
Mie, o păpușă și un leagăn,
Iar lui Charly, o jucărie nouă.
Apoi ceva bun pentru gură,
De care m-aș bucura atât de mult:
O bucățică de ciocolată
Dă-mi-o, Kleeschen, pe ascuns!

Dragă Kleeschen, bunule Kleeschen,
Adu-ne daruri bune și frumoase,
Mie, un cal și un biciușor,
Ca acelea pe care le ai în cer.
O punguță cu bomboane,
Mere, pere și alune;
Dar, bunule Kleeschen, te rog,
Nu o uita nici pe mama!

Dragă Kleeschen, bunule Kleeschen,
Ascultă și ce-ți spune mama:
„Fă-mi fericiți copiii dragi,
Căci aceasta-i bucuria mea cea mare.
Lasă-i să rămână copii cât mai mult,
Sunt anii cei mai frumoși și fericiți;
Amintirea acestor clipe
Rămâne în viață ca aurul.”

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

Într-o seară ajunseră la un măcelar:
„Măcelarule, ne lași să dormim aici?”
„Intrați, intrați, copii,
Loc este, negreșit.”

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

Abia intraseră în casă,
Că măcelarul îi ucise;
Îi tăie în bucăți mici
Și-i puse în saramură, ca pe porci.

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

După șapte ani, Sfântul Nicolae
Trecea prin locurile acelea.
Bătu la ușa măcelarului:
„Măcelarule, mă lași să dorm aici?”

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

„Intră, intră, Sfinte Nicolae,
Loc e destul în casa mea!”
Abia intră sfântul în casă,
Că ceru să i se dea de mâncare.

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

„Din carnea sărată vreau să gust,
Din aceea pusă de șapte ani.”
Când auzi măcelarul aceasta,
Fugi repede pe ușă.

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

„Măcelarule, nu fugi!
Căiește-te, Dumnezeu te va ierta.”
Sfântul Nicolae se așeză
La marginea vasului cu sare.

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

„Copilași care dormiți acolo,
Eu sunt marele Sfânt Nicolae.”
Sfântul deschise trei degete,
Iar cei trei copii se ridicară.

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

Primul spuse: „Bine am dormit!”
Al doilea zise: „Și eu la fel!”
Iar al treilea răspunse:
„Credeam că sunt în Rai!”

Erau trei copii
Ce mergeau să strângă spice pe câmp.

Sfinte Nicolae,
Episcop al păcii,
Stafide și smochine,
Nuci și măsline
Și tot ce doriți.

Milostenie, doamnă,
Milostenie, vă rugăm!
Venim tocmai de la Roma
Și purtăm coroana
Sfântului Nicolae,
Episcop al păcii.

Sfântul Nicolae merge pe mare,
Îmbrăcat ca un marinar,
Iubește oamenii smeriți,
Sfântul Nicolae strălucește în aur.

Bucurați-vă, pelerini!
Sfântul Nicolae va porni.
Bucurați-vă, marinari!
Sfântul Nicolae merge pe mare.

Sfântul Nicolae este de argint,
Merge pe mare și aduce vântul;
Pe pământ e plin de soare,
Sfântul Nicolae strălucește în aur.

Bucurați-vă, pelerini!
Sfântul Nicolae va porni.
Bucurați-vă, marinari!
Sfântul Nicolae merge pe mare.

În această seară îl vom vesti
Cu făclii și cu lumini;
Priviți cât este de frumos:
Acesta este Sfântul Nicolae.

Bucurați-vă, pelerini!
Sfântul Nicolae va porni.
Bucurați-vă, marinari!
Sfântul Nicolae merge pe mare.

În Mira, Sfinte, te-ai arătat slujitor al celor sfinte,
Căci, împlinind Evanghelia lui Hristos,
Ți-ai pus sufletul pentru poporul tău
Și i-ai scăpat de moarte pe cei nevinovați.
De aceea ai fost sfințit,
Ca mare slujitor al harului lui Dumnezeu.

Sfântul Nicolae
Astăzi este prăznuit,
El a fost în lumea aceasta
Cunună a preoției.

Încă din copilărie
La biserică mergea,
Cu bucurie mare
Până la amiază cânta.

Când Nicolae călătorea
Pe mare, peste valuri,
Spre Ierusalim se îndrepta
Pentru făgăduința sa.

Marea s-a tulburat cumplit,
Vântul sufla din munți,
Corabia nu mai putea
Să-și păstreze drumul.

Nicolae îngenunche
Și se rugă, făcând cruce peste mare;
Iată, se petrecu minunea:
Pe dată liniștea s-a așternut.

Alergați deci la el,
Voi, marinari,
Să vă dăruiască mila sa
Și călătorie fericită.

Nicolae, al nostru iubit,
Prin puterea virtuții sale,
Îi ocrotește pe toți călătorii
În mila lui Dumnezeu.

Lui Dumnezeu ne închinăm
Și îi înălțăm laude;
Iar pe tine te rugăm:
Fii-ne într-ajutor!

Nicolae, unchiule bun,
Îți spun o mică rugăciune;
Așază jos sacul tău plin,
Dă-ne și nouă puțin din daruri:
O prăjitură cu mac,
Sau un căluț făcut din miere,
Căci tu, unchiule Nicolae,
Atâtea bunătăți ai!

Nicolae, Nicolae,
Ninge peste barba ta.
Barbă albă, haină albă,
Oare ce ne-ai adus?

Să cântăm cu toții, cu glasuri unite,
Să ne bucurăm împreună cu cerul,
Că s-a născut plin de iubire
Sfântul Nicolae.

Abia începe să trăiască în scutece,
Și deja ține post aspru pentru Dumnezeu;
Va păstra această rânduială
Până la moartea sa.

În tinerețe disprețuiește
Deșertăciunile acestei lumi;
Își petrece anii în învățătură,
Curăție sufletească și evlavie.

Averea rămasă de la părinți
O dăruiește săracilor și spre slava lui Dumnezeu;
Iar în pelerinaj spre Palestina
Devine vestit prin minuni.

Se întoarce pe corabie cu marinarii,
Prevestește furtuna care avea să vină;
Dar la rugăciunea lui valurile groaznice
Se potolesc curând.

Când un tată sărac se gândește
Să-și vândă fiicele din nevoie,
Nicolae aruncă pe fereastră aur de zestre,
Păzindu-le cinstea.

Fiind preot și căutând singurătatea,
Aude glasul lui Dumnezeu care-l oprește
Și îi poruncește să meargă
În orașul Mira din Licia.

Acolo, necunoscut de toți,
După moartea episcopului de dinainte,
Este ales de adunarea episcopilor,
După voia lui Dumnezeu, și hirotonit.

Crescând în virtuți
Și lepădându-se de mândria lumii,
Este cinstit prin nenumărate minuni
Și ajunge vestit.

Pe trei locuitori ai Mirei
Condamnați pe nedrept la moarte
Îi scapă de pedeapsă,
Cerând să fie judecați din nou.

Pe un negustor ce ducea grâu în altă parte,
Plătindu-i, îl întoarce în orașul său
Ca să-i mângâie pe cei loviți
De foamete și suferință.

Toți cei care se încredințau lui
Primeau ajutor minunat;
Fiecare, în nevoia sa,
Era sprijinit și mângâiat.

Plin de virtuți, minuni și râvnă,
Când se pregătește să plece la cer,
Aude cântările vesele ale îngerilor
Care îi vestesc primirea.

Chiar și după moarte, la Bari, este slăvit prin minuni;
Nimeni nu a fost înșelat în mijlocirea lui;
Toți cei care se apropie
Primesc haruri și ajutor.

Și noi te chemăm cu smerenie,
Ca niște copii care strigă după tată:
Apără-ne și ajută-ne
În orice nevoie, te rugăm!

Fă-ne să pășim pe urmele tale
Și să ne sporim mereu virtuțile,
Ca urmându-te, Sfinte Nicolae,
Să ajungem în Rai.

O, cine, cine îl iubește pe Nicolae,
O, cine, cine îi slujește lui Nicolae,
Pe acela, Sfinte Nicolae,
În orice ceas ajută-l,
Nicolae!

O, cine, cine îl iubește pe Nicolae,
O, cine, cine îi slujește lui Nicolae,
Pe acela, Sfinte Nicolae,
În orice ceas ajută-l,
Nicolae!

O, cine aleargă spre el
Și îl cheamă să-i vină în ajutor,
Va scăpa teafăr din necaz;
Îi va păzi sufletul și trupul,
Nicolae!

O, cine vine la tine
Pe acela, pe uscat și pe mare,
Îl păzești de primejdie
Și nu-l lași să cadă în păcat,
Nicolae!

Acoperământul tău ne apără
Și ne ocrotește de necazuri;
Nu ne lăsa să pierim în zadar,
Nici să cădem în mâna dușmanilor,
Nicolae!

Nicolae, roagă-te pentru noi,
Cu lacrimi te rugăm.
Te vom lăuda mereu
Și numele ți-l vom preamări,
În veci!

Îndreptar al credinței și chip al blândeții,
Învățător al înfrânării
Te-a arătat turmei tale
Adevărul faptelor tale.
De aceea, prin smerenie ai dobândit cele înalte,
Prin sărăcie, bogăția cea adevărată.
Părinte ierarhe Nicolae,
Roagă-L pe Hristos Dumnezeu
Să mântuiască sufletele noastre.

Era dădaca regelui, dădaca regelui,
Într-o zi a adormit, cu pruncul în brațe.
Dumnezeule, ajută-mă!
Dulce Fecioară Maria,
Sfinte Nicolae!

Când s-a trezit, îl găsi în cenușă;
Strigă atât de tare, încât veniră cu toții.
Dumnezeule, ajută-mă!
Dulce Fecioară Maria,
Sfinte Nicolae!

„Ce ai, dădaco, de țipi așa?”
„Nimic”, a spus, „am ars un cearșaf.”
Dumnezeule, ajută-mă!
Dulce Fecioară Maria,
Sfinte Nicolae!

Deschise iar ușa și plecă spre râu;
Pe drum îl întâlni pe marele Sfânt Nicolae.
Dumnezeule, ajută-mă!
Dulce Fecioară Maria,
Sfinte Nicolae!

„Unde te duci, dădaco, cu aceste haine?”
„Merg la râu, să-mi spăl cearșafurile.”
Dumnezeule, ajută-mă!
Dulce Fecioară Maria,
Sfinte Nicolae!

„Ai mințit, dădaco, vrei să te îneci.
Du-te acasă: copilul îți întinde brațele.”
Dumnezeule, ajută-mă!
Dulce Fecioară Maria,
Sfinte Nicolae!

„În brațele Fecioarei îl vei regăsi.”
Iată ce minuni face Sfântul Nicolae!
Dumnezeule, ajută-mă!
Dulce Fecioară Maria,
Sfinte Nicolae!

Bunule și veselule Sfânt Nicolae,
Pleacă-ți urechea spre mine!
Să nu spui niciunui suflet
Ceea ce-am să-ți mărturisesc.
Ajunul Crăciunului se apropie,
Iar tu, bătrân drag,
Șoptește-mi ce îmi vei aduce,
Spune-mi, dacă poți.

Când ceasul va bate miezul nopții
Și eu voi dormi adânc,
Prin hornul larg și negru
Vei coborî cu sacul tău.
Șir de ciorapi vei vedea
Atârnând unul lângă altul;
Al meu va fi cel mai scurt,
Sigur îl vei recunoaște.

Johnny vrea o pereche de patine,
Susy își dorește o păpușă,
Nelly visează o carte cu povești,
Păpușile i se par prostioare.
Cât despre mine, capul meu
Nu e niciodată prea înțelept;
Alege tu, bunule Sfânt Nicolae,
Darul pe care îl socotești cel mai frumos.