Radu Bata ne avertizează: din Franța vine un Cod galben cu peștișori roșii

rsz_bata

Radu Bata, acest muncitor intermitent al cuvântului și al vieții ce supraviețuiește în “laboratorul său de balistică verbală”, va scoate în sfârșit o carte în limba română. După mai multe volume apărute în Franța, unde locuiește încă din 1990 și activează ca profesor de franceză (!!!) și jurnalism, vine să ne avertizeze despre un cod galben cu peștișori roșii iminent! Am avut ocazia de a sta de vorba cu dumnealui și am descoperit un om al cărui portret poate fi inclus în Dicționarul Ilustrat în dreptul cuvântului creativitate! Un om pe care vă invit și pe voi să-l descoperiți, mai întâi prin acest interviu și apoi prin intermediul poezetelor sale!

Bună ziua, dl. Bata! Vă mulțumesc tare mult pentru acest interviu. Prima mea curiozitate (și cea mai mare): după mai multe volume scrise în limba franceză cum a fost să scrieți în limba română?

O experiență extremă. O decorporalizare pentru o reîncarnare. O călătorie astrală. Haina limbii materne va fi întotdeauna prea mare pentru travaliul meu de mic artizan lexicopat.

Cum vedeți România de acolo? Dar literatura română contemporană?

Eu vad mereu România (chiar și de acolo), cu ochelari de ponei îndrăgostit: mi se pare o planetă de basm care-a luat-o prin păpușoi, cu niște dragoni la cârmă: niște balauri agramați care o învață să scrie. Cherchez l’erreur.

“Literatura română contemporană” este o necunoscută cu care aș stabili o relație de proximitate fizică dacă ar fi și ea de acord.

Într-un interviu acordat celor de la adevărul.ro ați dat o definiție foarte frumoasă a poetului. Cu permisiunea dumneavoastră o s-o citez: “poetul e şi chelner – ne serveşte vorbe iluminate, şi tinichigiu – repară tabla conştiinţelor îndoite, şi filosof – regândeşte lumea din perspective noi. Şi, peste toate astea, ne mai şi plimbă cu agenţia lui de voiaj prin ţări imaginare, mai sădeşte şi flori în capetele seci”. Poetul e, așadar, multifuncțional?

Da. Deschide pârtii, revelează posibilități, construiește poduri din hârtie peste care trec îndragostiți, tancuri, secole.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Românul s-a născut poet? Sau, măcar, e mai poet decât francezul?

Românul este împărat în țara poeziei. Francezul este guvernator. Apatridul e nebunul regelui.rsz_img_20150513_225550-21

Să discutăm puțin și despre cartea dumneavoastră: “Cod galben cu peştişori roşii”. Care este geneza ei?

S-a născut într-un dulap (eu stau într-un apartament atât de mic încât spun mereu că locuiesc într-un dulap) pe care l-am transformat, din cauza inundațiilor vieții, într-un acvariu de supraviețuire. Peștișorii roșii sunt ultimele speranțe de dragoste, primele lacrimi de bucurie când apocalipsa te strânge-n brațe.

Mai are românul nevoie de cărți? Dar de poezie?

Are. Nu ca să dea bine în biblioteca, asta-i apanajul parveniților. Ci ca să se salveze de lumea tot mai egoistă, mai mecanică, mai calculată, mai repetitivă, mai mercantilă, mai cinică, mai stupidă.

Cartea e sărbătoarea ochilor minții, un medicament miraculos care-l face pe cititor semizeu. Poezia e hidromel, un pansament natural pentru sinapse care întreține țesuturile visului.

Cealaltă prietenă a dumneavoastră este fotografia. Despre ea ce ne puteți spune?

Fotografia e al treilea ochi, o viață de rezervă, o oglindă în care cauți mărgele fermecate.

O fotografie face cât 1000 de cuvinte?

Depinde cine-i în spatele cuvintelor sau camerei de luat vederi.

Se poate negocia la o adică, uneori 3 cuvinte sunt prea multe pentru o imagine, alteori un roman nu e de ajuns.

Îi învățați pe francezi să vorbească și să scrie în limba lor. Ați încerca(t) să îi învățați română?

Da, dar n-am avut succes nici în acest domeniu.

Când ați plecat din România v-ați gândit că o să ajungeți aici?

Unde aici?

Știe omul când pleacă și de ce, nu știe ce-l așteaptă după colț. N-am avut cine știe ce obiective, n-am avut iluzii – deși sunt un incurabil visător – așa că toate experiențele – chiar și cele hidoase – mi s-au părut peripeții ficționale.

Un gând de încheiere… 

Îndrăznesc două: 1 = nu uitați valiza de cuvinte pe peronul singurătății. Și 2 = mămăliga să explodeze, că altfel dragonii vor călări, fără șa, și strănepoții strănepoților voștri.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Iubim comentariile tale :)