Raluca Anghel

Să ne scriem povestea… Fie sub forma comercială de “Jurnal unui…”, “Jurnalul unei…”, niște banale rânduri de seară, banale pentru alții, înodate în lacrimi sau zâmbet pentru noi, fie sub forma unor cuvinte care nu vor să-și cunoască foaia… dar să ne eliberăm cumva de zbuciumul poveștii care sapă în noi și doare, conturează, construiește omul. 
Raluca Anghel

povestea mea

Unii dintre noi au norocul condeiului, alții al pensulei, al daltei, al muzicii… și, paradoxal, se adâncesc refulând, conștientizând mai mult, simțind mai aprig, eliberând prin artă bucăți din ființa lor. Mai sunt unii care își găsesc refugiul în cifre, în șah, în logică și în controlul care salvează înăsprind, reușind să țină omul la adăpost de dauna emoțională… poate un noroc, sau poate nu. Tertipuri de supraviețuire, har, povești, suferință… Cu toții avem o poveste care pentru noi contează atât de mult încât avem senzația că nimeni nu mai trăiește asemeni nouă. Însă cu toții, în mod egal, doar tranșat și cuantificat diferit de către raționamentul uman, ne trăim fericirea, dramele, șansele, surprizele, mirarea, întrebările, căutările. 

Care este povestea mea? Aș putea răspunde cu un oarecare succes local și ceva premii naționale. Aș putea răspunde cu pierderea acestor lucruri, renunțarea, confuzia, abandonul, nesiguranța, refugiul în tot felul de tulburări emoționale. Aș putea răspunde cu lupta de una singură, reușita, redescoperirea, sentimentul de renaștere… Aș putea răspunde prin atât de multe cuvinte, cu atât de multe povești pe care, într-o zi, poate că vi le voi povesti. Și Jurnalul meu este pregătit, deja scris, așteptându-și cuminte, în laptop, finalul și momentul. Până atunci mai am de scris, mai am de publicat, mai am de crescut iar acel Jurnal va fi cadoul meu pentru oamenii care trebuie să înțeleagă faptul că nu sunt singuri. 

Povestea mea este darul de a scrie. Dumnezeul meu, așa cum îl înțeleg eu, mi-a oferit acest dar pe care, sub impulsul panicii, l-am respins renunțând la scris la vârsta de 20 de ani. După 15 ani în care oricât de mult m-am pierdut, alegând să fiu mediocră și invizibilă, în care același Dumnezeu al meu nu m-a abandonat ci mi-a oferit șanse, mi-a pus lumea în brațe și m-a trimis în căutare de răspunsuri, am revenit cu primul meu roman, “Adevăr sau Provocare”. Nu mi-am dorit să-l scriu, nu aveam nimic planificat ci m-am întors în România după 3 ani de călătorii, m-am închis înapoi, în acvariul corporatist și, la un moment dat, sufocată, m-am eliberat sub forma unui dialog scris care a declanșat conturul acestui roman de peste 500 de pagini. Atunci am reînceput să scriu. 

Bucuria a fost explozivă, plină de speranță și inspirație. Acum, în curând, va apărea volumul 2, “Răzbunarea Darinei”. Dacă va exista și volumul 3? Încă nu știu, dar îl simt în mine cum prinde contur… Probabil că va exista, cred că voi afla și eu în curând.

Povestea mea este povestea fiecăruia dintre noi, povestea unui om care s-a rătăcit, s-a regăsit, s-a rătăcit din nou, s-a regăsit din nou, s-a rătăcit și probabil că se va mai rătăci de multe ori, de tot atâtea ori va regăsi. 

Povestea mea este povestea unui om care nu a încetat niciodată să spere.

Câteva frânturi din cartea

Adevăr sau Provocare

“Ajunși la restaurant, Andrei îi deschide portiera, o ajută să coboare în timp ce nu se poate abţine să nu-i analizeze piciorul subţire, fin, care-i coboară primul din taxi. Se simte ușor vino- vat, Carmen nu este o femeie după care să fluieri, Carmen este o femeie care, atunci când trece, înmărmurești.”

Carmen – Sigur nu vrei să rămâi? Andrei îi ia chipul pe jumătate adormit între palmele lui. Ea închide ochii în așteptare. Cât de frumoasă este, cât și-ar dori să urce, dar știe că dimineaţă se va trezi și va reveni la aceeași realitate în care se scaldă zilnic, în care îl respinge. Nu, trebuie să se trezească în realitatea lui, să simtă în realitatea lui, să devină realitatea lui... poate atunci magia unei nopţi se va transforma în magia unei vieţi. Poate vreodată. Andrei – Noapte buna, Carmen!

O simte caldă, îmbujorată, accesibilă. Mereu a lui. Femeia pe care a iubit-o egal și atunci când blugii ei cu push-up veneau perfect pe fundul rotund, și când coapsele-i primiseră generos câteva luni de delăsare. I-a iubit mintea mereu sufocată de gânduri, de informaţie, de cărţi, de romantism, de greșeli, de vise atât de specifice feminităţii senzuale din ea. Sufletul... care uneori se încordează în spasme de revoltă, dar întotdeauna iubește, alege să uite pentru că preferă să ierte... Dualitatea asta a ei care o face să fie și miere, și fiere. Forţa care merge pe picior de egalitate cu vulnerabilitatea.

 Adevăr sau Provocare

O poveste de dragoste și acțiune care-i are în prim plan pe Andrei și Carmen, doi tineri artiști ancorați fără vina lor în vâltoarea nebună a păcatelor, crimelor, drogurilor, traumelor moștenite. Povestea evoluează sub forma unui joc aparent banal, care are însă inteligența de a săpa acolo unde sunt îngropate cele mai vechi schelete de frici, programări mentale, traume emoționale. Ceea ce-i apropie, ajunge să-i și despartă. Iar ceea ce-i desparte îi face să conștientizeze, să lupte pentru cine sunt ei cu adevărat. Romanul este structurat în trei părți din ce în ce mai alerte, pline de tensiune, dramă, răsturnări de situație în care oameni mici se pierd pentru a învăța să ajungă oameni mari.

cărți publicate

Dileme

contact

Folosește formularul pentru a trimite un mesaj autoarei:

6 + 13 =