Această carte este adresată atât specialiștilor, cât și persoanelor puse în fața întrebării: Cine sunt eu? Cum sunt eu? Care sunt țelurile mele în viață? Și cât de aproape sau cât de departe sunt în acest moment al vieții mele față de ele. Cu mine oare ce se întâmplă? Sunt eu așa cum mi-aș dori să fiu? Trăiesc eu într-un mod care mă mulțumește profund și mă reprezintă cu adevărat?
Cartea te invită la o călătorie pe drumurile lungi sau mai scurte, mai grele sau mai ușoare pe care unele persoane, și, destul de des autorul însuși, au mers, explorându-se pe sine în strădania de a ajunge cât mai aproape de cel ce fiecare este cu adevărat. La momentul apariției cărții, să vorbești despre trăirile tale ca terapeut era un act de mare curaj pe care Rogers și l-a asumat.
Este vorba despre procesul devenirii ca persoană, în care începi să te depărtezi de împlinirea așteptărilor altora, să te asculți pe tine, să te accepți așa cum ești, să ai încredere tot mai mare în organismul tău, să înțelegi cum arată lumea ta interioară, și apoi să-ți dai voie să îl înțelegi pe celălalt fără să vii imediat cu o judecată sau o evaluare.
Publicarea în anul 1961 a lucrării On Becoming a Person, i-a adus lui Carl Rogers o neașteptată recunoaștere pe tot cuprinsul Statelor Unite. Cercetător și clinician, Rogers, crezuse că se adresează psihoterapeuților, și abia ulterior a descoperit că „scrie pentru oameni – asistente medicale, femei casnice, oameni din lumea afacerilor, preoți, pastori, profesori, tineret.”
Inițiator al „psihoterapiei centrate pe client”, Carl Rogers este autorul unor idei care dau conținut abordării umaniste în psihoterapia și psihologia contemporane: ființa umană are o dimensiune pozitivă care este actualizată prin atitudinea de acceptare necondiționată din partea psihoterapeutului.
