Abis, al cincilea volum din seria Alina Marinescu, mi-a depășit cu mult așteptările. Într-o recenzie anterioară, la alt roman din această serie, spuneam că Alina renaște și se reinventează, în urma suferinței pierderii lui Alex. Despre acest roman nu știu ce aș putea spune pentru a exprima tumultul de sentimente pe care mi le-a provocat.
Cartea efectiv s-a citit singură! Nici nu am realizat când și cum a trecut timpul citind-o. Fiecare roman din această serie m-a răscolit și m-a contrariat peste măsură, lăsându-mi mereu impresia că acela este și mai intens decât predecesorul. Evoluția acțiunii de la un roman la altul se petrece într-o formă alertă, dându-mi adesea senzația de montagne-russe.
Alina – un nou început
Alina o ia de la 0. Alina este confuză. Alina nu știe de care parte se află și nici cum ar putea conecta frânturile de amintiri precum niște piese de puzzler împrăștiate. Este doar o mașină de ucis! Nu mai are trecut și nici viitor. Alina e pe punctul de a ceda din toate punctele de vedere.
Atât de greu am acceptat situația ei și atât de curioasă am fost să aflu deznodământul, în ceea ce o privește, încât abia m-am îndurat să las cartea din mână.
Elite trebuie să o recupereze pe Alina și să o ajute să își revină într-un timp mult prea scurt. Apoi ei vor să afle informații despre locul în care se ascunde capul organizației Al’Qaeda. Alina este implicată în misiune, dar țelul ei este răzbunarea. Fără limite, răzvrătită, consideră că nu mai are nimic de pierdut. A pierdut deja totul!
Abis – puțin loc și de dulceață
Dar măsurile de dulceață din acest roman mi-au încântat sufletul: Julieta – gaița albastră, și copiii!… Și Alex! – implicarea lui în implinirea unui vis.
Atât de bine scrisă este seria aceasta încât nu încetez să mă minunez!
Alte recenzii de la Monica Ramirez :
