Recenzie ”Acolo unde cântă racii” de Delia Owens

Am auzit de cartea ”Acolo unde cântă racii” de Delia Owens că ar fi foarte apreciată, iubită, recomandată de toți cititorii. Am salvat-o de ceva timp pe lista de citit, dar nu am ținut neapărat să o citesc în momentul în care era pe buzele tuturor. Acum însă am ajuns și eu în sfârșit la ea, dar nu am găsit timpul potrivit să stau să o termin mai dintr-o repriză.

Cu toate acestea, acum că am finalizat-o, pot spune că o iubesc și sunt sigură că voi reveni cândva la ea cu cititul. Începutul și parcursul au fost atât de captivante. Dar finalul te lasă fără grai. Pe parcursul lecturii ești purtat printre valuri de emoții, de la tristețe și deznădejde, la speranță și admirație. Dragostea și pasiunea se întâlnesc și ele foarte frumos în acest roman sfâșietor. Povestea e atât de realistă și de bine creionată. Autoarea te poartă acolo unde vrea ea prin scenele viu descrise și prin personajele care se evidențiază natural și nu forțat.

Iar protagonista, Fata Mlaștinii, Kya, e o eroină și o supraviețuitoare pentru mine. Am admirat-o de la început și până la sfârșit. Chiar dacă … Și aici vă voi lăsa în aer pentru că va trebui să descoperiți singuri parcursul ei și felul cum a răzbătut singură prin viață, fără a cădea în capcanele celorlalți, fără să se piardă prin marea turmă.

”Acolo unde cântă racii” de Delia Owens spune o poveste de viață frumoasă, dar sfâșietoare

Dintotdeauna au existat zvonuri care au bântuit orășelul Barkley Cove despre Fata Mlaștinii, o creatură aproape ireală, sălbatică și misterioasă, care a trăit ani de-a lungul singură în zona ascunsă a mlaștinii. Dar asta nu a ținut la distanță doi tineri frumoși și pasionali din oraș de făptura pe cât de rebelă, pe atât de atrăgătoare.

Părăsită rând pe rând de mamă, de frați și de tată, lăsată în voia sorții în cocioaba sărăcăcioasă din baltă, Kya Clark a devenit cunoscută pentru săteni drept Fata Mlaștinii. De mică a învățat să se descurce singură în pustiu, să supraviețuiască și să-și poarte de grijă. Nu a mers la școală, dar a fost învățată să citească în mlaștină. Nu a urmat cursuri, dar a devenit cea mai bună cunoscătoare a bălții, cu fauna, flora și fenomenele ei surprinzătoare.

Aproape crescută de păsări, într-o sălbăticie care pe alții i-ar fi înghițit, Kya ajunge să cunoască dorul, iubirea și succesul de-a lungul anilor încărcați de întâmplări și evenimente.

Mai mult o legendă printre orășeni, fata devine subiect de discuție și de vâlvă atunci când un tânăr iubit și cunoscut din zonă este găsit mort în mlaștină. Toată atenția se îndreaptă spre ea. Devine principalul suspect. Este închisă și anchetată, dar se declară nevinovată.

În timpul acesta orașul se împarte în două tabere, una enormă, care o acuză și dorește dreptate, și una mai restrânsă, care se află în jurul Kyei și care o susține.

”Acolo unde cântă racii” este o adevărată odă adusă frumoasei și miraculoasei lumi naturale

Romanul spune povestea dramatică și totuși optimistă a creșterii și maturizării unei fetițe, dar totodată și istoria surprinzătoare a unei posibile crime.

Eu vă recomand romanul la rândul meu, așa cum mi-a fost recomandat și mie. Nu este doar un bestseller oarecare și nici nu e o carte populară de umplutură. Merită citită și iubită pentru conținut, realismul întâmplărilor, dar și felul de a fi al personajelor.