Becca a suferit un accident în urma căruia s-a ales cu o amnezie destul de gravă, iar acum, când se trezește într-un sanatoriu în fața doctorului Max care pretinde că o cunoaște și că îi este prieten, Becca nu are decât să se încreadă în ceea ce îi spune acest străin frumos de care se îndrăgostește și în care își pune toată încrederea.
Max are grijă să o viziteze mereu, neglijându-i chiar pe restul pacienților, iar cu grijă, cu medicamente și cu ajutorul lui, Becca începe să își amintească treptat părți din trecutul ei, din copilărie, până în prezent.
Becca își amintește de ziua în care ea și părinții ei s-au mutat într-un oraș nou, își amintește bucuria ei și frumusețea noii lor case, își amintește suferința pe care a simțit-o la scurt timp când tatăl ei a înșelat-o pe mama ei și își amintește groaza și senzația sinistră pe care o avea în acea casă.
Casa frumoasă pe care au cumpărat-o s-a transformat într-un coșmar și aproape că a înnebunit-o pe mama ei. Mulți ani mai târziu, când timpul trecuse peste ele și peste amintirile lor, când Becca a devenit jurnalistă, o serie de morți misterioase au atras-o iar acolo, în casa copilăriei ei, casa care le-a distrus familia. Fără să stea pe gânduri, Becca a decis să se întoarcă și să investigheze totul, lăsând curiozitatea în seama job-ului ei.
-Din ziua în care am ajuns aici, am renunțat să te mai întreb, deși știu că nu am uitat niciuna, iar trecutul te-a urmărit în tot acest timp. Ce nu spunem, ne omoară. Vreau doar să-mi oferi un gram de încredere și să înțelegi că pentru mine înseamnă foarte mult să aflu ce s-a petrecut acolo. Nu am putut uita noaptea aceea, când am fugit, și știu că nici tu. Ne bântuie la fiecare pas, cu fiecare zgomot. Nu voi avea liniște până ce nu voi ști.
M-a fixat cu privirea și-a zis:
-Știu că nu te pot opri, dar vreau să-mi promiți că, la primul cel mai mic lucru nelalocul lui, pleci de acolo imediat.
Când Becca și Scott încep să descopere tot mai multe despre morțile și casa ei, amintirile ei devin sinistre și bolnave, iar ea abia acum realizează ce orori a trăit. Însă nimic nu se compară cu ceea ce avea să urmeze. În prezent, Max pare obsedat de ea și de a o proteja, iar relația lor degenerează și ajung să se iubească într-un fel greșit.
Când Becca își amintește de el, totul capătă un nou sens. Trebuie să părăsească sanatoriul cât mai repede posibil, trebuie să plece de lângă acest om.
Mă minte cu zâmbetul pe buze, fără urmă de remușcare. Ce are de ascuns? Și de ce? Mi-am dat seama că și eu sunt la fel de ipocrită ca și el. îi accept sărutările și cuvintele false, jucându-i în strună. Trebuie să mă prefac și să continui să-mi amintesc. Momentan, doar cu el lângă mine pot să fac asta. Am nevoie să aflu finalul poveștii, să știu cum am ajuns aici.
Cine este cel care se presupune că ar fi trebuit să o vindece și să o protejeze? Cel căruia i-a cedat atât de ușor, fără ca măcar să aștepte să afle ce legătură are cu viața ei, cu trecutul ei? Finalul se anunță a fi tragic și total neașteptat.
De obicei, românii nu scriu thrillere, din câte am observat eu, ceea ce m-a surprins plăcut la Ajută-mă să îmi amintesc, mai ales că nu mă așteptam la tot ceea ce a urmat. Cartea scrisă de L. M. Aria a fost o surpriză și în același timp, ceva nou.
Personajele mi-au dat de gândit încă de la început și m-au lăsat cu multe dubii, exact așa cum ar trebui să o facă un thriller. Nu aveam încredere în ele și anticipam oricând o întorsătură de situație, iar cele din final au fost mai multe decât m-aș fi așteptat. Aș fi apreciat mai mult dacă povestea lor ar fi fost mai complexă și mai lungă, dar după ce am citit ultima pagină și am văzut anunțarea volumului doi, am înțeles de ce autoarea nu a lăsat mai multe de înțeles de aici.
Oarecum, această poveste m-a dus cu gândul la Toate luminițele de Jamie McGuire, acolo unde era vorba tot despre o casă, o pensiune, mai exact, unde se întâmplau o mulțime de lucruri stranii, iar asta mi-a adus un zâmbet pe buze. Cu ceva timp în urmă, nu aș fi apreciat la fel thrillerele, iar dragostea mea pentru acest gen a început abia în urmă cu un an.
În general, ador thrillerele complicate și uriașe, însă și această carte a fost destul de bună și pot spune că merită o șansă pentru că de multe ori, surprizele vin de unde nu ne-am aștepta!
Alte recenzii de la L. M. Aria:
