Primăvară, vară, toamnă, iarnă.
Moartea-i Al Cincilea Anotimp şi le stăpâneşte pe toate.
Nu mi-e uşor să scriu despre cartea asta. Sunt cititoare de fantasy şi SF, poate nu-s chiar o expertă, dar am citit câteva serii si romane apreciate, nu-s chiar neinițiată sau la prima întâlnire cu genul. Şi totuşi nu ştiu de unde să încep şi cât de mult să vă spun ca să nu vă speriați de complexitatea ideilor şi să mă fac şi înțeleasă. Cartea îți captează toată atenția si te ține concentrat la maxim. Simți presiunea temerii ca ai putea pierde ceva, ai putea omite un amănunt care ar putea explica totul, deoarece e ca un castel din cărți de joc. Dacă una nu se aşează cum trebuie, totul se năruie şi trebuie luat de la capăt. Planurile poveştii sunt foarte complexe şi se întrepătrund într-un ritm amețitor. Ți-e frică şi să respiri, dar nici nu poți lăsa cartea din mână.
Home is what you take with you, not what you leave behind.
Nu vreau să vă spun prea multe, nici nu pot s-o fac fără să vă dezvălui lucruri importante pe care e mai bine să le descoperiți singuri, nu vreau să stric farmecul cărții.
Cartea te aruncă inițial într-o lume necunoscută şi de neînțeles, pe care o cunoşti şi desluşeşti treptat. Te familiarizezi pas cu pas cu universul şi oamenii care trăiesc în el. Cu fiecare pagină autoarea mai aşează o cărămidă. Clădeşte neîntrerupt de la început până la sfârşit, metodic şi cu multă imaginație.
E o combinație de lume post-apocaliptică împletită cu elemente de fantasy. O societate care se hrăneşte, supraviețuieşte şi respiră frică. Nimic nu e sigur, natura nu este de partea lor, nu le dă motive de bunăstare sau supraviețuire, viitorul e amenințat de toanele şi mişcările Taicii Pământ. Societatea e doar un muşuroi de furnici fără nici un fel de putere. Puterea pe care ar putea-o folosi de la o rasă aparte îi îngrozeşte. Se simt fără apărare, preferă urgia naturii decât amenințarea constantă a celorlalți printre ei.
Din Pământ n-a mai rămas decât un continent, după multe Anotimpuri dezastruoase, numit, Neclintirea, ironic nume, având în vedere că este tot timpul amenințat de cutremure şi erupții vulcanice catastrofale. Există o rasă de oameni cu puteri cinetice si kinetice, orogenii, care pot înfrâna şi opri dezastrele. Dar furia lor poate distruge tot. Pe cât de uşor le pot stopa, pe atât de uşor le pot folosi dacă se simt în pericol. Controlul lor este foarte important şi greu de stăpânit. Şi nu sunt singura specie aparte sau de temut.
Al cincilea anotimp apare ca urmare a cataclismelor odată la câteva sute de ani şi amenință cu extincția rasa umană. Peste tot sunt dovezi ale unor civilizații dispărute, ruinele acestora şi ciudatele obeliscuri ce plutesc în aer ca nişte sateliți rătăciți, fără scop şi de neînțeles pentru oameni. Imperiul Sanze a supraviețuit folosindu-se de orogeni şi de abilitatea acestora de a controla forța naturii. Puterea lor vine de la tot ce înseamnă viață, dar pot ucide şi distruge cu foarte mare uşurință dacă îşi pierd controlul. Pentru a putea fi ținuti sub control au apărut Gardienii, singurii capabili să-i neutralizeze.
Mi-a plăcut Essun, am empatizat cu durerea ei, i-am privit puterea ca pe un ghinion, dar şi ca pe un dar.
It’s a gift if it makes us better. It’s a curse if we let it destroy us.
I-am înțeles nevoia de răzbunare, disperarea şi indiferența pentru orice altceva. Mi-a plăcut că în ciuda indoctrinării şi a educației primite, îşi doreşte şi visează la libertate. M-a durut că fericirea maternă îi este interzisă. M-a surprins de la început până la sfârşit, într-un mod pozitiv, făcând lucruri la care nu mă aşteptam şi dezvăluind un trecut teribil de nedrept şi traumatizant.
Cartea are trei planuri care la un moment dat se întrepătrund şi totul se schimbă. Percepi altfel personajele şi le înțelegi durerea şi frustrarea mai bine. Vezi povestea din spatele poveştii şi totul capătă contur şi sens.
Sfârşitul nu este, de fapt, un sfârşit ci un nou inceput, nu toate lucrurile se clarifică la încheierea primei părți, ci din contra, autoarea promite aceeaşi complexitate şi imaginație deosebită, în continuare. Recomand fanilor fantasy. E un roman complex care-ți solicită concentrarea, puterea de înțelegere şi viziunea de ansamblu, dar care merită fiecare pagină.
