Romanul Amantul doamnei Chatterley este unul de factură clasică și cel mai reprezentativ sau, mai bine zis, cel mai celebru a lui D.H. Lawrence. Controversat și plin de substanță, a trezit un val de critici negative din cauza conținutul neadecvat și a temelor abordate cu o seriozitate acerbă într-o perioadă tumultoasă, anii interbelici, în care societatea încerca să-și revină după prima mare conflagrație care a secerat, mai cu seamă, statele din vechiul continent, Europa.
Îndrăzneala de a ilustra problematicile apărute între pătura proletară și cea privilegiată și, de asemenea, folosirea unui limbaj licențios și a unei întrepătrunderi erotice, a fost taxată cu interzicerea romanului în state precum Marea Britanie, Australia și chiar Statele Unite ale Americii.
Desigur, în era noastră, pasajele pline ochi de erotism nu mai au același efect, însă trebuie remarcată îndeosebi tehnica detaliului armonioasă și buna structurare a textului, care îi permite individului să citească mult mai bine și să se detașeze, pătrunzând ușor în societatea veche, cu alte valori.
Constance sau Lady Chatterley este condamnată să trăiască o viață anostă alături de soțul său, Clifford Chatterley, după ce acesta se întoarce grav rănit de pe frontal din Franța în 1918.
După doi ani de la revenire, Sir Clifford căpătase o oarecare vitalitate, însă era paralizat de la mijloc în jos și ireversibil. Nu-i putea oferi tinerei sale soții, care nici măcar nu se bucurase din plin de primii ani de căsătorie, contactul mult râvnit dintre un bărbat și o femeie, care antrenează viața conjugală a unui cuplu normal din Anglia acelor timpuri, și, din acest motiv, a decis să-i permită existența unei escapade amoroase cu un alt englez, pentru a-i înfrâna poftele impetuoase și pentru a nu se ofili prospețimea ei tinerească.
Connie, cum îi spuneau apropiații, se pierde în brațele vânătorului Parkin.
Niciodată, parcă, nu dorise mai mult o femeie. Iar ea, înălțată în brațele lui, îi zări scânteierea ochilor dilatați. Îi strângea cu furie trupul la pieptul lui. Și ea își spunea: Da! Am să-i cedez! Da! Am să-i cedez!
Dar atât ea cât și Oliver Parkin erau conștienți de efemeritatea relației lor. Constance nu putea deveni o casnică tipică, care gătește și coase pentru copii și soț, iar Parkin nu putea fi cizelat pentru necesițățile unei femei ca Lady Chatterley, întrucât și-ar fi pierdut farmecul de care aceasta a fost atrasă, inexplicabil pentru vânător.
Între cei doi nutresc sentimente profunde chiar și în aceste condiții, iar Sir Clifford nu mai poate reprezenta un inpediment, deoarece căsătoria acestora era sortită eșecului din cauza incapacității lui de a compătimi persoanele aflate sub acesta pe scara socială, mai ales minerii, și din cauza posturii de gentlemen care-l ancora numai în lumea banilor, lipsită de ilustrarea unor sentimente reale și pasionale față de soția sa.
Rămâne de văzut cum culminează povestea pătimașă dintre cei doi indivizi proveniți din lumi diferite. Dragostea adevărată poate triumfa în cazul unei adulterine? Nu veți descoperi răspunsul dacă nu citiți.
Este un salt enorm de la Micul Prinț la Amantul doamnei Chatterley. Poate vârsta mă oprește să substrag anumite lucruri sau să înțeleg legăturile amoroase ale lui Lady Chatterley, însă sper că am punctat ce trebuia. De asemenea, dacă vreți să descoperiți diferențele sociale și teama de comunism, un pic prezentată în sânul clasei privilegiate, vă îndemn să aruncați un ochi peste roman.
Spor la citit!
Alte recenzii de la D.H. Lawrence:
numele lui era olivr mellors nu parkin !!