Ana a pierdut totul, a pierdut bărbatul pe care îl iubea, și-a pierdut copiii și și-a pierdut amintirile. După ce a suferit un accident de care nu își amintește nimic, viața ei s-a schimbat, iar acum, frânturile de amintiri o obsedează și o fac să își pună mereu aceeași întrebare: ,,Ce fel de accident a fost?”
Radu este un bărbat și un personaj controversat, un bărbat care și-a înșelat soția și care e capabil de acte violente, fără a se gândi la femeia din fața lui. Ana a fost amanta lui, dar undeva, în sufletul ei, ea știe că încă îl iubește, chiar dacă pare mai evident decât orice că el nu îi împărtășește sentimentele.
Radu și Ana sunt atât de diferiți, gata să se desprindă unul de celălalt, dar trecutul și Ioana sunt singurele care îi mai țin împreună. Ioana este cea mai bună prietenă a Anei, singurul ei sprijin și singura ei familie. Îngrozită de frânturile amintirilor pe care le primește, Ana o imploră pe Ioana să fie sinceră cu ea, să îi spună tot trecutul ei. Dar oare va fi pregătită pentru ceea ce va afla?
Fiecare zi este la fel de dureroasă, iar legătura ei cu gemenii lui Radu este extraordinar de dubioasă, prea profundă pentru o femeie care i-a fost doar amantă.
Am iubit… l-am iubit și l-am uitat. poate că nu l-am iubit definitiv, cu o dăruire totală. Sau poate că l-am iubit până când ființa mea s-a destrămat.
Curând, o a doua perspectivă apare în poveste, iar viața Ioanei se dovedește a fi destul de similară cu cea a prietenei ei. Amândouă au iubit același bărbat și amândouă trăiesc o viață tristă și plină de suferință. Sunt două trupuri, dar sufletele lor sunt goale.
Trecutul, cu amenințarea sa din umbră, o veghea cu ochii deschiși. Însă cum să ai puterea să o iei de la capăt când nu ești altceva decât suma tuturor durerilor tale? Când copiii tăi sunt rodul unei iubiri clandestine și altfel nu au tată? De fapt, Ana nu își (mai) dorea nimic pentru ea, și poate că asta era problema. Simțea că ar fi trebuit să se regăsească întreagă, așa cum se știa, recompusă în lumina unei noi iubiri, dar…
Dar Ana nu poate ignora imaginile din mintea ei, iar tot ce îi rămâne este să își înfrunte trecutul, chiar dacă asta poate însemna să piardă totul definitiv. Ana are nevoie să îi confrunte pe singurii oameni din viața ei, cerșindu-le adevărul. Însă oare de asta are Ana nevoie?
Fostul iubit și cea mai bună prietenă îi reconstituiseră nefericitei mame cele mai importante momente din viață incomplete, trecute prin filtrul propriu, distorsionate și interpretate. Fiecare dintre ei își amintise acele momente diferite sau poate că – involuntar sau nu – ambii își construiseră propriile amintiri astfel încât să nu iasă din zona de confort psihic. Cert este că îi prezentaseră Anei o realitate alterată, posibilă, plauzibilă, dar inexistentă. Iar asta avea să conteze.
Niciodată nu am fost fana cărților scurte, pentru că o acțiune scurtă nu îmi dă posibilitatea de a mă atașa de personaje, de poveste, de univers în sine. Amn3zia, însă, a avut o poveste care m-a captivat încă de la bun început, iar numele românești și locurile cunoscute pe care le-am regăsit în cartea Cristinei Lincu au făcut ca totul să fie și mai interesant.
Până acum, nu am găsit cărți scrise de autori români, dar care să se petreacă în țara noastră. Mi-a plăcut mult ideea și am citit totul atât de repede, dornică să aflu finalul poveștii Anei. De multe ori, totul era ambiguu și neclar, poate pentru a evidenția confuzia din viața Anei, însă mi-ar fi plăcut mai mult dialog, mai multă acțiune, intrigă, poate chiar certuri, ceva care să condimenteze totul.
Personajele au fost construite foarte bine, în special Radu, dezamăgirea masculină supremă. Nu mi-a plăcut deloc de el, și cred că tocmai asta era și ideea caracterului său și a faptelor sale reprobabile. Sunt de părere că Amn3zia este o carte cu o idee foarte bună, însă eu mi-aș fi dorit ca totul să fie mai complex. În ciuda acestui aspect, povestea m-a captivat și m-a ținut în suspans până când am aflat finalul!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Bookzone
Alte recenzii de la Cristina Lincu:
Mii de mulțumiri!