Recenzie „Apă dulce” de Akwaeke Emezi

de | mai 15, 2022 | Beletristică, Biografii, Jurnale, Literatură Contemporană, Psihologie, Recenzii cărți

ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia

V-am povestit zilele trecute despre Vivek Oji și prima mea întalnire cu Akwaeke Emezi, o scriitoare de origine nigeriană cu un stil foarte original, și pe cât de simplu pe atât de complex, pe cât de ușor de înțeles pe atât de dificil de interpretat, dar foarte intens în toate variantele lui.

Apă dulce este demult pe lista mea de must read și eram foarte curioasă deoarece am citit multe păreri pozitive despre ea. Și adevărul este că sunt la fel de încântată ca acei cititori care i-au cântat osanale pentru că nu știu dacă am mai citit ceva de acest gen. Am mai găsit subiectul atins și în alte cărți, dar modul de expunere mi s-a părut fascinant. Este debutul scriitoarei, dar este atât de sigură, sinceră și abordarea atât de specială încât nu are cum să nu te fascineze. Cartea ar putea fi ușor catalogată ca tratând cazul unei tinere ce suferă de o tulburare de personalitate multiplă, dar stilul în care este redată nu îți permite să o limitezi la atât. Este o nebunie de carte.

Ada s-a născut cu un picior în această lume și cu celălalt de celălaltă parte. Este o punte între lumi. Realitatea din capul ei este de preferat realității din afară. Fiecare dintre entitățile ei are un rol și este bună la ceva. Fiecare identitate îi ascunde propriile slăbiciuni și frici. Ada nu este niciodată singură. Stă la sfat, plânge, se ceartă, face pace în camera de marmură cu celelalte identități ale sale.

Prima nebunie a fost faptul că ne-am născut, că au îndesat un zeu într-un sac de piele.

Ada este fiica unui doctor nigerian și a unei asistente tamile. Cei doi mai au un băiat și o fată. Căsnicia lor se destramă și mama pleacă să muncească peste hotare revenind doar de două ori pe an acasă, pentru scurte perioade de timp.

Lăsa în urmă sacrificiul a trei copii legați cu tendoane subțiri de un altar și avea sa plătească prețul pentru acel lucru toată viața ei.

Și așa destrami un copil, știi tu. Pasul unu, îi iei mama.

La 16 ani, Ada părăsește Nigeria și este trimisă la studii în Virginia, America. De fiecare dată când Ada are parte de o experiență traumatizantă, o nouă identitate se naște. De fapt, pare că toate există în Ada în stare latentă, iar șocul, tragedia le trezesc la viață și le permit să preia controlul asupra trupului Adei, prea vulnerabilă și obosită pentru a se descurca singură. Capitolele sunt redate prin ochii acestor entități, doar trei capitole expun perspectiva Adei. Tonul lor este mistic și poetic. Când nu este individualizată, există o voce colectivă, „noi” care înglobează toate entitățile care o alcătuiesc pe Ada.

După ce Ada este abuzată sexual, entitatea care câștigă cel mai mult teren și pare a avea cea mai multă autoritate este Asughara, care va determina o schimbare majoră în comportamentul Adei, dar și în scriitură, care devine mult mai frustă și mai dezinhibată. Asughara este cea mai puternică și incontrolabilă dintre entitățile ce populează corpul Adei, interesată doar de experiențe sexuale, crude, violente și lipsite de emoție. Interesul ei este axat pe provocarea furiei oamenilor pe care-i întâlnește. Cu cât furia acestora este mai mare cu atât mai bine îi potolește foamea. Se hrănește cu această furie și devine din ce în ce mai puternică, ocupând din ce în ce mai mult prim-planul. Relațiile Adei sunt distruse de intervențiile crude și meschine ale Asugharei. În timp ce Ada caută dragostea cu disperare, Asaghura o desființează, reducând totul la brutalitate și răzbunare. Între cele două se dă o continuă luptă pentru supremație. Frustrarea Adei o determină pe Asughara să se simtă trădată. Asughara pune la cale o strategie prin care să o convingă pe Ada să se sinucidă. Este oare o răzbunare sau o încercare de a pune capăt chinului, lungilor ani de automutilări și autovătămări? Ce stă în spatele intențiilor Asugharei? E dragoste sau ură? Sau este dovada că va rămâne mereu loială celeilalte părți? Cea care o cheamă acasă, cea după care tânjește?

Ada este într-o continuă încercare de a se contopi cu toate entitățile ce locuiesc în camera de marmură. Poate că vocea colectivă a acestor entități are dreptate când susține că Ada nu este nebună, ci contaminată de murmurul neîntrerupt al multelor voci ce aparțin zeului parazit ce trăiește în camera de marmură din mintea ei. Un parazit zeiesc lacom pe care Ada îl poate liniști doar oferindu-i propriul sânge.

Apa dulce este o poveste îndrăzneață și dureros de sinceră despre nebunie, despre tulburarea de identitate disociativă. Emenzi nu apelează la frică, nu își aruncă personajul în drama isterică a negării situației (se pare că aceasta este în mare parte o autobiografie). Ada își acceptă boala, dar n-o poate controla. Nu-și poate controla eurile deoarece sunt distincte și independente și de multe ori mai puternice decât ea. Nu poate decât să încerce să ajungă la un consens cu ele, să le contopească într-un întreg.

Problemele Adei: anorexia, autovătămarea, tendințele suicidale, depresia, tulburarea disociativă de identitate sunt ancorate într-un univers paralel al credințelor vechi Igbo și explicate cu ajutorul acestei cosmologii fantastice, a riturilor ce controlau porțile dintre cele două tărâmuri. Ada s-a născut cu acești ogbanje agățați de carnea ei, orbi și înfometați, bătrâni și nou-născuți deopotrivă, dar vii care i-au anihilat orice șansa la sănătate mintală. Pentru că deși sunt progenituri de zei, ogbanje sunt spirite rele, răzbunătoare, lipsite de milă și se hrănesc cu suferință și durere. Sângele este bucuria lor supremă.

Eram ea, și totuși nu. Nu eram conștiente, dar eram vii – de fapt, principala problemă era că eram un „noi” diferit în loc să fim pe deplin și doar „ea”.

Este foarte interesant cum autoarea face loc și credinței în tot acest haos funcțional al Adei și importanța pe care aceasta o are pentru liniștea sufletească a personajului. Ada caută un sistem de valori care să o ajute să protejeze oamenii pe care îi iubește de sinelebestie (Asughara) și de dorințele periculoase ale celorlalte entități din mintea ei.

Ada voia să se căiască. Asughara voia să dea foc lumii.

De asemenea, m-a fascinat accentul pe care îl pune pe demarcația dintre carne și spirit, ideea că asocierea dintre acestea două nu are cum să producă nimic bun, că este sortită din start eșecului și degradării, o cauză pierdută pare lumea muritoare. O perspectivă originală asupra unei minți tulburate care te face să vezi în cu totul altă lumină lupta pe care o duc astfel de persoane cu ele însele, dar cu un final neașteptat de optimist.

Ar trebui să existe o regulă împotriva introducerii odraslelor de zei într-o cușcă făcută din carne.

ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia

Vezi Top 100 cărți ale anului 2023
Titlu: APĂ DULCE
Autor: Akwaeke Emezi
An apariție : 2019
Editura: VELLANT
Nr. Pagini: 240
Limba: Română
Gen Literar: Literatura contemporana
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 10882

Alte recenzii de la Akwaeke Emezi :

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Îngerul meu secret” de Federica Bosco

Recenzie ”Îngerul meu secret” de Federica Bosco

Povestea unui înger păzitor: După ce Patrick a murit, Mia și-a dorit ca toată lumea ei să se sfârșească. Și aproape că a reușit să facă asta după ce s-a aruncat în marea care i-a răpit viața celui pe care îl iubea. A lăsat valurile să îi înconjoare trupul, însă ceva...

Recenzie ”Interzis” de Vi Keeland

Recenzie ”Interzis” de Vi Keeland

O seară de poker, un show și o iubire interzisă... Ea este cea mai bună jucătoare de poker, el este un magnat arogant care, uneori, după o zi de muncă, preferă să joace poker cu niște prieteni vechi. Așa se întâlnesc Kate Monroe și Cooper Montgomery, într-o seară când...

Recenzie ”Femeile lui Lazăr” de Marina Stepnova

Recenzie ”Femeile lui Lazăr” de Marina Stepnova

Am de mult timp cartea aceasta în lista de must read și habar n-am de ce mi-a luat așa mult timp să ajung s-o citesc având în vedere cât de mult mi-a plăcut. Am auzit multe lucruri bune prin online și de data asta chiar au fost pe bună dreptate deoarece a fost scrisă...

0 0 votes
Article Rating
Angela este redactor Booknation.ro de 1477 zile și a scris până acum 484 articole. Se află pe poziția 3 din 41 de redactori. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Angela aici. Angela are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments