Lumea navigatorilor, cu laturile ei ascunse, fetidă, pestilențială și sălbatică, cu oameni aflați la granița dintre umanizare și dezumanizare, într-o perfidă androginizare a moralității prinde un veridic contur în romanul ”Apele Nordului” sub mângîierea de condei a scriitorului Ian McGuire.
Cartea, apărută la Polirom anul acesta, zvâcnește sub ariăile unei fulgurante trăiri cu un ritm draconic, alambicat sub sineala deselor răsturnări de situații și vivacitatea unui molipsitor descriptivism care nu încearcă să ademenească cu orice preț șlefuind laturile existenței umane, ba dimpotrivă, scriitorul încearcă o justă etalare a limitei umane în calea capriciilor unor destine animalice cu o pronunțată stare de bestiariu întunecat.
O altfel de virilitate curge prin vasele sangvine ale personajelor lui Ian McGuire, într-o lume cu amestecări de civilizații, gânduri și complicate feluri de a fi.
Umanismul conjugării, latente sau vijelioase, nu își are locul într-un astfel de chenar, unde lumea, unde personajele, ciumpăvite de multitudinea vicisitudinilor adunate de-a lungul timpului, pun pe primul loc instinctul de supraviețuire al primatei.
Este o lume a sufletelor bătătorite și a privirilor încercănate, a buzelor crispate într-o veninoasă arcuire și a regulilor răstălmăcitoare, a viselor de înavuțire și a gândurilor care nu pot fi povestite. spaima, neîncrederea și închistarea în cocoloașe de solitudine chinuitoare transformă personajele din romanul Apele Nordului în brute, animale de povară sau naufragiați ai propriilor destine, mereu cu anumite polițe de plătit față de sine, față de altcineva sau față de spaimele depuse pe ramurile vieții.
O carte antrenantă și penetrantă.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la IanMcGuire:
