Carte de debut, care promite să fie prima dintr-o trilogie sau după gustul autoarei noastre, ne introduce în lumea revoluționară, anii de ascensiune vertiginoasă, de impact ale socialiștilor utopici, purtătorii de cuvânt al schimbării inevitabile care va schimba vechea dogmă imperialistă cu o formă nouă de guvernare care a ocupat jumătate de mapamond.
În scenă apar 2 femei, ambele susținătoare aprige ale ideologiei crescânde, Aleksandra Kollontai, prima femeie ministru și Inessa Armand, feminista care se presupune că a fost iubita lui Lenin. Reflecția celor două prind imagini clare ale problemelor cu care se confruntau nu doar un imperiu, ci anume femeile și poziția lor în acea societate, o societate obosită de muncă silnică și neremunerată, femeile având și îndeletniciri casnice, pe care nimeni nu le-a anulat.
Nu am cunoștințele necesare în istorie pentru a verifica cât de exacte sunt datele prezentate în carte, eu am ținut să apreciez altceva. Mie mi-a fost interesantă figura femeii, cum ea a fost plasată în acea perioadă, cum ea suferă și crește, trăirile ei, frustrările, lupta pe care o duce zilnic, feminismul bine construit, moderat, de gustibus, un feminism pe gust cititorului educat de epoca contemporană. Mi-a plăcut sensibilitatea celor două, însoțită de setea de schimbare. Am cunoscut un detaliu interesant al acelei perioade.
Fiecare capitol a fost dozat, dialogurile mature, scrisul român inconfundabil, sper că personajele sunt exact așa cum erau ele în realitate și a reușit autoarea să redea cu exactitatea unui pictor toate nuanțele personalităților prezente pe paginile primului volum, pentru că mi-au plăcut enorm. Este o premieră, cel puțin pentru mine să citesc despre femeile din Revoluția din octombrie, și sunt mulțumită că această carte a debutat nu doar în lumea cărților bune dar și în lumea mea, pentru că nu am auzit să se vorbească despre ele în paginile istoriei sau cercuri mai mici, ele au rămas uitate în dosarele Uniunii Sovietice.
Singurul moment care mi-a cerut efort și notițe a fost decizia autoarei de a împleti cronologic cele două istorii, plonjează de la un an la altul, fapt ce mi-a îngreunat lectura deseori. Era mult mai simplu și ușor pentru ochiul neantrenat, să fie o linie cronologică cu doua paralele ale destinelor eroinelor noastre.
Cu toate astea, Paula Erizanu a reușit să mă atragă cu ușurință în clubul iubitoarelor de cărți cu și despre femei, aștept continuarea cu nerăbdare.
