-Dacă problema cu care te confrunți are rezolvare, atunci nu trebuie să te agiți. Dacă nu are rezolvare, atunci chiar că te agiți degeaba. E un vechi proverb budist de la mine din sat.
-Ai crescut în Tibet?
-Nu, în Vrancea. Dar e cam la fel, tot cu munți, cu săraci și vite. Plus cutremure. Când ai atâtea cutremure înțelegi că toate pe lumea asta sunt trecătoare, de la case la nervi.
Arhanghelul Raul este genul de carte a cărei copertă și citate amuzante te va ”bântui” până ajungi și tu să o citești. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Și am fost plăcut surprinsă să descopăr o lectură spumoasă unde Ovidiu Eftimie a reușit magistral să îmbine ficțiunea cu realitatea în care trăim. Frescă a societății românești, Arhanghelul Raul ne poartă într-o călătorie umoristică unde fiecare dramă, eșec sau decizie primește iz ironic.
Nu era genul de om care să meargă pe la piscine, fizicul nu-l ajuta la agățat, prefera s-o facă intelectual și, cum nu și-a dorit niciodată să ajungă marinar, preferând să bea la mal, a considerat că nu e o abilitate neapărat utilă.
Raul Malcea, ”creativ în publicitate înainte să moară”, la cei douăzeci și șapte de ani ai săi este purtat în lumea de dincolo, în urma unui accident ce-i aduce moartea. Aici descoperă că noțiunea de Iad nu este tocmai ceea ce știa, iar Hades are nevoie de ajutor pentru a-și ține victimele captive în Iad.
A încercat să se ridice în capul oaselor, dar și-a dat seama că i-a mai revenit un simț, cel al ridicolului. N-avea nici un sens să se ridice. Era mort.
Invulnerabilii, cum sunt numiți locuitorii Iadului, au reuși să facă o spărtură între lumea morților și lumea oamenilor, și sunt la un pas de a da startul apocalipsei. Pentru a se putea împiedica o astfel de tragedie, este trimis în luptă Raul, înarmat cu o pereche de aripi de oțel și o sabie de foc. Alături de oameni, acesta va încerca să salveze universul. Numai că, în România, nimic nu este ușor și totul este surprinzător, mai ales când cei care te pot ajuta sunt nașii de la CFR.
-Du-te tu și explică-i unui ministru că avem o gaură în univers. Până se apucă și face ceva trec trei miniștri, cinci guverne. Licitații, caiete de sarcini, aprobări peste aprobări, manevre, politicieni care vor să-și cumpere teren lângă gaură, că poate îi crește prețul că-și face pensiune pentru turiști, primarul idiot care nu va da aprobare să amplasezi tunuri cu plasmă la el în comună, consiliul local, unde trebuie să-i mânjești pe toți, ohooo!
Adi Costea, impozantul naș CFR, conduce în secret o echipă ce luptă contra invulnerabililor, iar vestea apocaliptică ce se anunță la orizont mobilizează întreaga echipă. Subinspector Popescu Petre, întotdeauna și-a dorit să fie spion. Șansa i se arată atunci când superiorul lui îl trimite să se infiltreze printre nașii CFR pentru a afla unde ajung banii luați drept șpagă de aceștia.
De pe peronul liniei 1 nu se putea intra direct în gară, deși erau 6 uși. Toate închise, pentru că se făcea curent. Singura dată când au fost deschise a fost la o vizită a dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a vizitat orașul în 1962. Evenimentul a fost unul neplăcut, din cauza curentului o ușă s-a închis brusc și a lovit un lingău în față. Acest lingău a ajuns peste ani ministru al Transporturilor și a ordonat ferecarea pe vecie a acelor uși.
Găuri pandimensionale, continuumul spațiu-timp, trenuri ce ating viteza luminii (în revizie), călătorii în trecut, șpăgi (indiferent de timp) și un Dumnezeu- femeie (care are lucruri mai importante de făcut decât să ”gâdile câțiva constructori”), sunt puținele elemente ce fac din Arhanghelul Raul lectura delicioasă a unei zile mohorâte. Un arhanghel, un naș CFR și un spion sunt pricipalele personaje ce întregesc o echipă trăsnet demnă de un GhostBusters românesc.
-Serios, în tot universul ăsta infinit, ai impresia că mă preocup să împiedic niște oameni să facă un turn? Pot nimici galaxii, și crezi că stau să gâdil câțiva constructori?
-Stai și servești băutură într-o bodegă!
-Hei, oricine are un hobby. Tu faci goblenuri, și nimeni nu știe.
Arhanghelul Raul, o poveste creionată dintr-o doză de sarcasm fin, te va purta într-o călătorie unde realitatea și ficțiunea se împletesc armonios, purtându-te în călătoria vieții. Sub mirajul unei povești fantasy prevestitor al apocalipsei, Ovidiu Eftimie ironizează societatea românească și acțiunile compatrioților.
-Ce Buzău? N-am auzit niciodată de universul unidimensional de la Buzău!
-Păi, ăia nu recunosc că-s moldoveni, vrei să recunoască acum că stau într-un univers cu o singură dimensiune, ca săracii săracilor?
Alte recenzii de la Ovidiu Eftimie:
