Cea de-a doua proză scurtă din antologia Proiectul Decameronul – 29 de povestiri noi din pandemie, ar fi putut mai mult pentru că avea potențial, dar o consider interesantă deoarece poate fi percepută din perspective diferite de la cititor la cititor.
Pe scurt, de ziua ei, o femeie vizitează un salon de înfrumusețare pentru un tratament facial unde se pare că are parte de o procedură experimentală cu electroșocuri care îi șterge toate amintirile (în principiu cele negative). Procedura are loc cu consimțământul femeii. Dar dacă este voluntară sau o eroare e mai puțin important. Mai repede mă întreb dacă chiar a avut loc sau dacă totul e în mintea ei.
La prima citire, m-a dus cu gândul la efectul fluture și mi-a adus aminte de Eternal Sunshine of the Spotless Mind. E pandemie, e haos și, fără efectul fluture, teoria haosului nu funcționează. Este oare cauză și efect? Este vorba despre ceea ce nu putem controla? Predictibilitate sau imprevizibilitate?
Apoi mi-a venit în cap drumul spre moarte din La țigănci. Oare amenzia aceasta totală o transformă într-o victimă sigură având în vedere situația la scară largă? Oare sfârșitul e aproape? Nu căutăm toți fericirea în orice formă s-ar concretiza?
La recitire însă m-am gândit mai repede la simptome de borderline, la depresie, la cineva instabil mintal.
Având în vedere că abilitățile și capacitățile noastre sunt limitate, iar în perioada pandemiei am simțit cu toții că pierdem controlul pe care nici în vremuri normale nu-l deținem total, se naște întrebarea: care ar fi alegerea de preferat în acest caz? Să fim conștienți, dar neputincioși și înspăimântați sau inconștienți, senini și periculoși? Să ne concentrăm pe acum și aici? Pe o bucățică de cer albastru? Pe un colț de bancă într-un parc? Pe o întâlnire cu o față cunoscută? Un lucru mic poate face o mare diferență. Cât de tare îi afectează acțiunile noastre pe cei din jurul nostru? Dacă adaptarea la schimbare este prea dificilă, imposibilă chiar uneori, ștergerea unor amintiri negative ne va ajuta să ne integrăm? Va reține creierul nostru în acest caz informațiile utile supraviețuirii și va „eradica” amintirea unui divorț urât sau a unei întâlniri sfârșită în lacrimi? Ar fi un defect să uităm ce ne adâncește depresia?
Oare lucrurile care au lăsat răni nu ne obligă să stăm tot timpul la pândă în loc să ne bucurăm de viaţă și de plăcerile mărunte? Nu poți fi simultan și trist și vesel. Alegerea este evident în mâinile și mai ales în mintea ta.
Care-i opțiunea ce ne avantajează? Adevărul sau ignoranța? Se poate crea adevăr din eroare sau din amăgire? S-ar putea ivi o șansă favorabilă dintr-o acțiune dezinteresată sau din una egoistă?
Vă recomand această antologie pentru că sunt sigură că vă veti regăsi fricile și temerile măcar într-una dintre povestirile semnate de nume promițătoare ale literaturii contemporane.
