Audiția de Ryu Murakami este o carte greu de pus într-o singură categorie pentru că genurile literare se împletesc aproape imperceptibil. Mă așteptam la o carte filosofică, ce mă va face să meditez, ceva în stilul arhicunoscut al lui Haruki Murakami. Deși au același nume de familie, cei doi autori nu se aseamănă deloc ca stil. Nu au nimic în comun. Murakami surprinde un colț de lume, o bucată de oraș, Ryu o parte din lume, povestea câtorva personaje.
Haruki surprinde sau incită de la început și toată lumea se așteaptă la ceva grandios, extraordinar prin final, subiect sau tente și imagini, iar Ryu are un stil mai domol, îți dă pumnul în final de cele mai multe ori la final. Haruki nu are tente de scabros sau horror, thriller în cărțile sale, dar Ryu abundă de astfel de scene și îi iese foarte bine. E ceea ce îl caracterizează și îl face cunoscut. Tocmai scenele când te temi te fac să îi cauți și restul cărților.
Față de alte cărți, cum ar fi Albastru infinit aproape transparent, Audiția este o carte relativ normală. Acțiunea începe încet, domol, atmosfera este una liniștită și crește ritmul și suspansul spre final. În această carte este prezentată povestea lui Shigeharu Aoyama, un bărbat văduv de șapte ani care, la îndemnul prietenului său cel mai bun, organizează o audiție pentru un film, dar care are drept scop final căsătoria sa. Deci, actrița care va primi rolul de fapt va primi onoarea de a-i fi soție. Acest joc este foarte interesant, cei doi demonstrează mari capacități de disimulare, își ascund foarte bine emoțiile și gândurile pentru a lua cea mai bună decizie. La audiție vin mii de femei, mai talentate sau mai puțin, toate aspirând la rolul de actriță principală într-un film cu potențial. Asistăm la testarea lor, la întrebări care mai de care mai complexe cu sau fără legătură cu postura de actriță principală.
Femeile sunt bulversate de avalanșa de întrebări, dar încearcă să facă facă cât mai bine cu gândul la celebritate. Ideea în sine e puțin macabră, este asemănătoare ideii de a chema la audiție evrei pentru un film cu și despre evrei, urmând ca Hitler să-i ucidă după aceea. Mă așteptam ca bărbatul să ascundă un secret monstruos, deși părea și el băgat pur și simplu fără voie în această poveste ce trebuie să se încheie cu o căsătorie. Îl vedem pe Ayoama frământându-se, cum va putea să-i spună femeii alese că o vrea de soție, că filmul s-a anulat? O poveste de iubire începută cu o minciună nu poate dura prea mult. Pe de altă parte, dacă femeie nu îl va plăcea? Nu vrea nici să sufere, a trecut de mult timp de prima tinerețe. Îi spune băiatului său ce are de gând și acesta îl susține, dar oare el își dorește asta cu adevărat? Vedem în el un japonez tradițional, fidel încă femeii pe care a iubit-o până la moartea ei și care i-a dăruit un copil. Temerile sale încep să dea un ritm alert poveștii atrăgând după sine o grămadă de alte întrebări.
Până la urmă alege o femeie. Fostă balerină, cu bune aptitudini actoricești, atrăgătoare, este exact genul de femeie pe care o poate iubi și de care începe încet-încet să se îndrăgostească. Încep o poveste frumoasă, totul merge ca pe roate, dar printre întâlnirile lor autorul presară amintiri din copilăria femeii, care nu a fost una tocmai fericită. Ies lucruri cutremurătoare la iveală și bărbatul este cel care ar trebui să se teamă de femeie pentru că ea vede în fiecare bărbat un exponent al bărbatului care a chinuit-o în copilărie și vrea să se răzbune pe toți bărbații întâlniți de parcă l-ar face pe el să-l doară.
Ritmul poveștii crește dramatic, suspansul te face să-ți simi inima în gât. Ce se va întâmpla? Va fi bărbatul torturat sau totul e doar o părere și vor fi fericiți împreună?
Rămâne de văzut pentru cititorii cărții!
Alte recenzii de la Ryu Murakami:
