Bastardul de Daniel Zărnescu este a doua carte a autorului pe care mă bucur foarte tare că am avut oportunitatea să o citesc. Altfel, această ficțiune istorică este o adevărată provocare. Dar poate fi considerată și o călătorie în timp pentru că, imediat ce deschizi cartea, are loc magia: ajungi pe teritoriul Celor Trei Dacii, în anul 270 d.Hr. La acea vreme, tronul era ocupat de împăratul Aurelian. Planul lui e să atace pe Cannabaudes – liderul tervingilor. Se vrea alungarea lor de pe teritoriul pe care îl conduce.
Lupta prin care se dorește eliminarea acestora este grea. Și numai un miracol poate transforma scopul în realitate. Scopul scuză mijloacele – așa se spune, nu-i așa? De această dată, zicala e cât se poate de reală, căci can așa se petrece totul. Miracolul așteptat vine prin curajul de care dă dovadă Tiberius Geta – un personaj cheie în toată această poveste. Chiar el relatează acțiunea din Bastardul. Asta te apropie de personaj, te ajută să fii și mai aproape, să fii tu cel care trage concluzia finală.
Dacă consideri că odată cu reușita eliminării lui Cannabaudes, lucrurile s-au liniștit și nu s-au mai produs nedreptăți – mai ales față de bastardul Tiberius, dă-mi voie să spun că și eu mi-aș fi dorit la fel. Cu fiecare pagină citită, pătrunzi parcă tot mai adânc în sufletul protagonistului, îi simți fiecare nemulțumire și tresărire, fiecare emoție și gând. Da, nu prea ai cum să nu empatizezi cu el – cu durerea lui, cu atitudinea pe care o afișează în fața familiei lui.
Ce știe Tiberius? E convins că orice ar face, oricât ar face și oricând ar dovedi celor din jur ce poate – asta arătând și cum este el cu adevărat, nimeni nu-i va recunoaște curajul, puterea și strădania. Nici măcar tatăl lui – omul care, în opinia mea, îl desconsideră mereu. Cu cât povestea se învârte în jurul lui Tiberius, cu atât mai emoționantă devine povestea, iar dorința cititorului e una singură: să nu mai existe atâta nedreptate și durere pentru un nevinovat.
Te cutremuri în fața unei imagini greu de descris în cuvinte. Totul e de o cruzime fără margini – acesta e momentul în care mi-aș fi dorit ca Plubius Cornelius să intervină, să oprească totul, să se revolte. Mi-aș fi dorit să văd și să simt că-i pasă și de fiul pe care nu a avut niciodată curaj să-l recunoască.
O carte cum nu m-am așteptat vreodată să citesc – profundă, documentată și demnă, părerea mea, de o ecranizare pe măsură. Bastardul are nevoie de o continuare. Vreau să-i cunosc povestea până la ultima emoție.
Alte recenzii de la Daniel Zărnescu:
