Biblioteca de la miezul nopții sau unde aș fi putut fi acum dacă… și fiecare dintre noi are cel puțin un regret care ne vine automat în minte, un lucru pe care l-am fi putut face altfel, și pe baza căruia începem să ne imaginam inevitabil o viață mai bună. Ca și Nora, trăim cu impresia că dacă într-un anumit moment al vieții noastre am fi luat o decizie diferită, acum am fi putut fi mai fericiți, mai bogați, mai iubiți, mai împliniți, mai sănătoși și lista poate continua la nesfârșit, pentru că sunt o infinitate de lucruri care am putea decide că ne lipsesc, dar adevărul este că evitarea unei greșeli nu înseamnă evitarea tuturor greșelilor pe care le-am făcut și le vom face.
Dragă oricine-ai fi tu,
Am avut toate șanșele necesare să fac ceva cu viața mea, dar le-am ratat pe toate. (…) Dacă aș crede că mai pot rămâne, aș face-o. Dar nu cred. Nu am nimic de oferit.
După o serie de întâmplări nefericite, Nora se convinge că viața ei este o cauză pierdută și că, precum toți cei din familia ei, a fost sortită încă de la început eșecului, de aceea nu îi rămâne decât să își pună capăt zilelor în apartamentul în care locuia singură. Limba cea mare a ceasului de pe perete bate miezul nopții, iar Nora se trezește printre rafturile infinite ale Bibliotecii de la Miezul Nopții, un loc bizar aflat la granița dintre viață și moarte, unde fiecare carte reprezintă o viață pe care ai fi putut să o ai dacă ai fi făcut o alegere diferită. Aici este întâmpinată de o veche prietenă, doamna Elm, bibliotecara școlii din Bedfort, alături de care își petrecea pauzele jucând șah în micul ei refugiu, departe de glumele acide ale colegilor și de așteptările egoiste ale propriilor ei părinți. Curând, doamna Elm o inițiază în tainele acestui loc în care, la drept vorbind, Nora nici măcar nu își dorește să existe și, pentru că timpul nu este de partea lor, îi înmânează prima și poate cea mai înfricoșătoare carte, CARTEA REGRETELOR. Mi s-a părut interesantă perspectiva unei cărți despre toate regretele carora le-am dat sau nu le-am dat glas vreodată, regrete de care nici măcar nu suntem conștienți sau pe care le-am uitat de mult în timp, regerete la care ne-am obișnuit să nu ne gândim și regrete pe care le putem simți și acum, pentru că ne urmăresc ca niste fantome ale unei vieți căreia nu i-am dat posibilitatea să existe. Infiorătoare, este probabil adjectivul care descrie cel mai bine experiența lecturii acestei cărți și dacă Nora nu își dorea suficient să moară înainte să ajungă în bibliotecă, acum își reamintise de ce trebuia să fie absolut sigură că nu se va mai trezi niciodată.
—Moartea e afară.
— Ei bine, acolo ar trebui să mă duc . Fiindcă îmi doresc să mor, a zis Nora și a luat-o din loc.
— Moartea nu funcționează așa. Nu te duci tu după moarte. Moartea vine după tine.
Totuși această bibliotecă era doar un adăpost temporar, doamna Elm știa că nu o poate ține pe Nora la nesfârșit, de aceea era important pentru ea să găsească o carte cu o viață suficient de bună, încât Nora să își dorească să o trăiască. Și dacă această carte ar fi existat cu adevărat, atunci ar fi putut să rămână permanent în acea viață înainte ca Biblioteca de la Miezul Nopții să fie distrusă pentru totdeauna. Reticentă la început, vizitează rând pe rând existențe care îi aparțineau în aceeași măsură în care nu îi aparțineau și, începând cu cele mai mari dintre regerete are posibilitatea de a afla ce ar fi fost dacă? Și de cele mai multe ori se reîntoarce în bibliotecă dezamăgită, înțelegând că nici faima, nici căsătoria cu o anume persoană, nici chiar urmarea unei cariere de glaciolog sau de profesor la Harvard nu veneau la pachet cu o viață perfecta, că în absolut toate viețile exista o urmă de tristețe, o neîmplinire pe care nici măcar nu avea idee cum ar fi putut să o împiedice. Nu există fericire fără tristețe, nu există perfecțiune fără imperfecțiune, pur și simplu viața nu funcionează așa. Este impresionant impactul pe care îl avem în viața celor din jurul nostru, în unele vieți tătăl ei nu se îmbolnăvise niciodată sau murise cu mult înainte, în alte vieți îi avea pe amândoi ori pe niciunul, erau încă căsătoriți sau divorțați, cu o nouă familie, uneori fratele ei era căsătorit, necăsătorit, absent, supărat, fericit, chiar și mort. Uneori ea era sănătoasă, câștiga medalii la Jocurile Olimpice, ținea conferințe despre success, în altele lua antidepresive, era bolnavă, căsătorită, o data chiar a avut și un copil alături de care și-a droit pentru prima data să rămână și chiar când credea că a găsit existența care i se potrivea cel mai bine, se trezea din nou în Biblioteca de la Miezul Nopții. Transferurile între vieți mergeau uneori lin, ale ori doamna Elm se temea că Nora ar putea muri în viața ei originală înainte de a apuca să găsească una nouă și tot procesul este pe cât de palpitant pe atât de înfricoșător. Pe parcurs Nora învață lecții profunde despre viață, ba chiar își dorește să trăiască, acum că moartea i se părea o tragedie în fața sutelor le posibilități de pe rafturi.
— Și dacă nu există nici o astfel de viața? Dacă sunt … captivă?
— Câtă vreme mai sunt cărți pe rafturi, nu rămâi niciodată captivă. Fiecare carte reprezintă o posibilitate.
— Pur și simplu nu înțeleg viața, a zis Nora, îmbufnată.
— Nu trebuie să înțelegi viața. Trebuie doar să o trăiești.
Am putut anticipa deznodâmântul încă de la jumătatea cărții, dar asta nu a știrbit nici o secundă din bucuria cu care am citit fiecare poveste în parte, pentru că dacă am învățat ceva de la această carte este că uneori călătoria este mai importantă decât destinația. Nora nu se este un personaj complex, uneori mult prea naivă pentru vârsta ei, alte ori irealistă, egoistă, imposibil de mulțumit, ajungi în final să o iubești ca pe orice om pe care îl accepți cu calitățile și defectele lui, desi o admir pentru cunoștințele de filosofie pe care le scoate precum niște Ași din mânecă la momentul oportun.
E o viață bună… Asta e o viață bună… E o viață bună…
Ne înșelăm uneori când credem că știm ce este o viață bună… poate că în cazul nostru o viață bună reprezintă chiar unica noastră viață, pentru că spre deosebire de Nora, noi nu vom afla niciodată răspunsul la întrebarea Ce ar fi fost daca?
Tu ai citit această carte?
Alte recenzii de la Matt Haig:
