Katherine Applegate ( n. 1956 ) este o scriitoare americană de literatură pentru copii. Dar când a scris ” Bob cel Fără de Seamăn ” nu a fost. Nu a fost nici măcar om! Vreţi să ştiţi ce a fost? A fost câine! Cum altfel să ştie ea – şi să ne spună şi nouă, cititorilor – cum anume ” colţul străzii este cel mai bun loc de aflat noutăţi? ” – un câine pe nume Bob cu o stăpână – Julia. Un câine extrem, dar extrem de bun cunoscător al comportamentului rasei din care face parte dar şi al rasei umane: ” Cred că copiii işi manipuleaza mamele şi taţii cum îi manipulează câinii pe oameni.” ( p. 76 ) Un câine expert în a mirosi tot şi pentru care fericirea miroase a îngheţată de şuncă.El ştie prea bine că un câine analizeaza aerul precum citesc oamenii poezie, ” căutând adevăruri invizibile. „
Cu umor ne sunt descrise întâmplările prin care trece Bob – ” o corcitură cu origini incerte, ceva chihuahua cu un dram de papillon dinspre partea tatalui.” De la primii paşi in necunoscut, la găsirea unui stăpân şi la conştientizarea fericirii alături de prietenii lui sălbatici: gorila Ivan, Ruby elefănţica, Stella elefantul, Minnie porcuşorul de guineea si multe altele. Fericire pe care Bob ştie că trebuie să o păzească plătind preţul curajului: va duce la bun sfârşit o misiune de salvare care îl va transforma într-un căţel curajos.
Putem citi cartea cu ochi magici de copil, bineînţeles. Dar dacă ne punem ochelari de adult?Vom afla că uneori ne căutam pe noi înşine prin ochii celorlalţi. Că încercăm să fim cum se aşteaptă alţii să fim. Aşa este şi cu Bob! Se transformă într-un câine care îşi înfruntă fricile, iar noi învăţăm sau recapitulăm ceea ce am uitat, poate: să acceptăm ce nu putem schimba, că pentru fiecare dintre noi curajul poate insemna altceva, că tăcerea între prieteni este plină de nuanţe…sau că unii oameni se pun în pericol pentru binele celorlalţi.
Cea mai importantă lecţie a cărţii este să iubim – şi – oamenii.
Să fim ca Bob: ” câinii nu sunt perfecţi. Dar avem un punct forte: toleranţa.”




