Cartea “Ca o apă care curge” de Marguerite Yourcenar pictează multitudinea de forme pe care le pot îmbrăca fericirea și iubirea. Scrierea este împărțită în trei nuvele, „Anna, soror …”, „Un om obscur” și „O dimineață frumoasă”.
Fiecare dintre aceste povestiri se leagă într-un fel sau altul între ele, însă nu într-o ordine neapărat cronologică.
Prima poveste, “Anna, soror …”, relatează relația extrem de apropiată dintre un frate și o soră
O relație atât de intensă, încât la un moment dat se va transforma în incest. Anna și Miguel sunt frați și trăiesc alături de mama lor în Napoli. Acțiunea se petrece în secolul 16, cât timp orașul se află sub ocupație spaniolă. În timp ce mama cu copiii duc o viață destul de izolată, tatăl este mai mult absent.
Cei trei sunt retrași de lume, bazându-se mai mult pe rugăciune, povești și relațiile dintre ei. De aceea, fratele și sora ajung să se iubească foarte mult unul pe celălalt. Atât de mult, încât după moartea mamei lor, cei doi vor depăși dragostea frățească și vor comite incest. Acest prim volum al cărții “Ca o apă care curge” de Marguerite Yourcenar nu mi-a plăcut deloc. Ba chiar nu am empatizat deloc cu povestea celor doi frați.
A doua povestire, “Un om obscur”, redă povestea de viață a lui Nathanael, pe fundalul Olandei din secolul 17
Așa cum exprimă și titlul acestei nuvele, este vorba despre Nathanael. El este un bărbat simplu, cu o anumită educație și cultură, dar care nu are prea multe ambiții. Este o persoană incapabilă de ceartă. Încă de mic capătă o plăcere mare pentru lectură. Însă, tinerețea sa îl face ușor necugetat și astfel ajunge în diferite situații care nu îl ajută cu nimic.
Deși soarta acestui bărbat nu este deloc palpitantă, el fiind prin excelență un om obscur, el iubește. Nathanael este salvat de la pieire și angajat în casa unor nobili unde va redescoperi că viața poate fi și bună. Însă, sfârșitul îl va găsi singur, pe o insulă aproape pustie, unde nimeni nu are grijă de el.
Nathanael are un destin tragic, deși poate puțin meritat de un om care s-a mulțumit toată viața lui cu puțin. Măcar va avea parte de patru iubiri, care îl vor menține pe linia de plutire chiar dacă temporar.
A treia povestire, “O dimineață frumoasă”, este într-o legătură foarte strânsă de cea de-a doua povestire, “Un om obscur”
Aceasta este o nuvelă foarte scurtă care se axează doar pe începutul aventurilor lui Lazarus, fiul lui Nathanael. Cel mic nu are mamă și tată, însă este foarte decis să își schimbe soarta. Făcând ceea ce îi place mai mult în viață – să joace în piese de teatru. Cu ajutorul unui actor bătrân, micul Lazarus prinde drag de teatru și învață pe de rost replici din piesele lui preferate.
Și pentru că soarta ține cu cei curajoși, într-o seară orfanul atrage atenția unei trupe nomade de teatru care îl îndeamnă să li se alăture în dimineața următoare. De asta nuvela de față este și numită așa.
În sfârșit, din toate cele trei povestiri din cartea “Ca o apă care curge” de Marguerite Yourcenar, unui personaj îi este oferită o șansă în plus la o viața mai bună. Și cum zorii anunță mereu o nouă zi, care oricând poate fi mai bună decât cele anterioare, Lazarus decide să plece cu trupa de actori pentru o viață altfel.
Chiar dacă autoarea se axează mai mult pe descrierea întâlnirii lui Lazarus cu cei care îi vor deveni colegi și decizia lui de a pleca de acasă, aflăm totodată despre rolurile pe care le va juca el în toată cariera sa.
Orfanul va deveni pe rând fată și băiat, tânăr și bătrân, copil ucis și criminal cu sânge rece, rege și cerșetor, dar și prinț și bufon
Dacă ești atent la scriere, îți vei da seama că în această manieră, scriitoarea belgiană Marguerite Yourcenar redă prin rolurile jucate de băiat toate personajele ce au apărut în povestirile anterioare acesteia. Finalul închipuit de autoare este minunat.
Practic, prin destinul lui Lazarus, ea oferă o șansă tuturor celorlalți protagoniști. Și deși sfârșitul povestirii, respectiv al cărții, este deschis, tocmai decizia aceasta luată de băiat poate fi privită de fiecare dintre noi în modul cel mai încurajator.
Alte recenzii de la Marguerite Yourcenar:
