Mi-a plăcut foarte mult această carte, deoarece este despre lucruri la care m-am gândit de multe ori și eu. M-am regăsit din plin în trăirile protagonistului, chiar dacă nu am avut nicio legătură cu alpinismul, sculptura sau alte activități de acest fel, iar copilăria nu mi-a fost marcată, din fericire, de sărăcia și violența descrise de Corona.
Cu toate acestea, m-am simțit mângâiat să descopăr trăiri asemănătoare celor pe care le am eu la alte narator; cu alte cuvinte, m-am simțit înțeles. Acesta este, cred, unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care mi le-ar putea oferi o carte.
Așa cum am înțeles eu romanul, Ca o piatră în rîu este, în primul rând, despre deșertăciunea vieții și a omenirii sau, cel puțin, de la asta pleacă. Protagonistul, în a cărui biografie și constă, de altfel, cartea, își trăiește primii ani din viață sub umbra sărăciei și a violenței domestice. Tatăl său este agresiv și alcoolic, iar mama își părăsește copiii fugind într-o dubiță roșie. O parte dintre frații personajului principal mor în mod tragic pe parcurs, consecință a mediului dezastruos în care au crescut. De la începutul cărții mi-am dat seama că voi citi o poveste sumbră, întunecată, fără prea multă fericire. Așa și este, căci, deși protagonistul atinge succesul și gloria, își va da seama de nimicnicia acestora și de defectele umanității. Dezamăgit de inutilitatea unei astfel de vieți, va găsi o cale de evadare, unde va descoperi nebănuite modalități de împlinire – unele alunecând dinspre nebunie chiar spre fantastic și horror, lucruri care m-au ținut, dacă mai era nevoie, în priză pe tot parcursul cărții. Nu, nu lipsesc nici măcar fantomele din această carte.
Corona scrie despre singurătate, melancolie, durere, răutate și ură. Dureri care aparțin oamenilor, ele sunt contrabalansate de perfecțiunea naturii, în special a munților forestieri și a animalelor desăvârșite, care trăiesc în armonie și care au ochi blânzi…
Dar, mai mult decât orice, am descoperit în această carte un discurs despre imposibilitatea de a fi fericit într-o societate umană atât de defectă. Ce mi-a plăcut a fost însă că autorul a încercat să ofere și câteva variante salvatoare din infernul acestei societăți. Cum va proceda protagonistul pentru a evada dintr-o lume imperfectă? Va reuși oare să-și lase umanitatea coruptă deoparte pentru a se reconecta la desăvârșirea naturii? Și ce rol va avea dragostea în această poveste? Vă las pe voi să aflați!
Alte recenzii de la Mauro Corona:
