Recunosc că am fost subiectivă când am ales să scriu o primă recenzie a unui cărți scrise de Agatha Christie. În primul rând pentru că toată seria care îl are ca personaj principal pe simpaticul detectiv belgian Hercule Poirot îmi este foarte dragă și în al doilea rând pentru că titlul cărții reprezintă viciul meu cel mai de preț – pur și simplu ador cafeau neagră.
Cafeaua neagră a Agathei Christie este din păcate în acest roman otrăvită. Se pare că și personajele autoarei au o slăbăciune pentru băutul cafelei negre care așa cum veți vedea citind romanul, cel puțin unuia dintre ei îi va fi fatală. Hercule Poirot împreună cu asociatul său căpitanul Hastings vor investiga fiecare în felul lui, cum, când, de ce și mai ales de către cine s-a produs crima. Dar poate ar trebui, măcar în câteva rânduri să vi-i descriu pe cei doi, mai ales pentru aceia dintre voi care nu sunteți familiarizați deloc cu personajele romanelor polițiste ale Agathei Christie.
Hercule Poirot, este detectiv particular, inteligent, foarte bun cunoscător al naturii umane, un profesionist cu metodă și plin de tabieturi care îl pot descrie ca pe un snob, dar care au făcut din el un personaj original și celebru în toată lumea. Poirot este și fizic descris de autoare într-o manieră care insistă pe detalii, începând cu capul lui în formă de ou și mustața perfect ceruită și continuând cu întreaga lui apariție, care nu de puține ori a stârnit uimirea și admirația personajelor și cititorilor deopotrivă. Un personaj pedant, un domn în adevăratul sens al cuvântului, cu baston și pantofi lăcuiți, un omuleț mic de statură cu gesturi fine și cu un zâmbet întotdeauna misterios, produs în cele mai multe cazuri de propriile deducții la care ajunge punându-ți în mișcare celebrele celule cenușii. E adevărat ca autoarea creează un personaj principal lipsit de modestie, un bărbat care își cunoaște valoarea intelectuală cu care se mândrește, mai bine zis chiar se laudă de câte ori i se dă ocazia.
În contrast cu el, prietenul și asociatul lui căpitanul Hastings, chiar și din punct de vedere fizic se deosebește foarte mult. Înalt, un pic naiv, foarte vorbăreț, trage concluzii pripite și nu are deloc fler pentru afaceri. Cu toate acestea ei se înțeleg foarte bine, se acceptă și se sprijină foarte mult cu o reciprocitate de invidiat.
Mai există un personaj care apare frecvent în romanele polițiste și de mister ale Agathei Crhistie, este vorba despre inspectorul Japp, inspector la Scotlan Yard, un englez autentic, cu un vocabular nu prea stilat dar care se folosește în munca sa foarte mult de intuiția și priceperea detectivului belgian.
Cafeaua neagră este așadar un roman polițist în care întâlnim cele trei personaje constant folosite în opera sa de către autoare, Poirot, Hastings și Japp iar în plus intriga este dată de bănuială unui mare savant în fizică Sir Amory, care e convins că cineva din vila sa îi va fura o formulă de explozibil recent descoperită și o va vinde pentru a obține o foarte importantă sumă de bani. Cine sunt cei din casă care sunt bănuiți și care vor fi investigați? Ei sunt reprezentati de fiul acestuia și soția sa o tânără italiancă fiica unei vestite spioane, sora savantului, nepoata sa, secretarul personal al acestuia și un vizitator italian suspect, o cunoștință a norei sale. Totul se complică în momentul în care Sir Amory este găsit mort otrăvit și fiecare dintre aceste cinci personaje ar putea fi criminalul având în vedere dorința unora de a scăpa de sub tutela lui tiranică și a altora de a pune mâna pe un document foarte valoros.
Dar toată intriga va fi analizată și prezentată cu mult profesionalism și într-o manieră proprie de către simpaticul Hercule Poirot și cei doi prieteni ai săi. Mister, suspans, personaje extraordinar create, toate se regăsesc în acest roman clasic polițist, scris de celebra Agatha Christie. Lectură plăcută !
Alte recenzii de la Agatha Christie:
