Recenzie: „Călărețul de aramă” de Paullina Simons

de | feb. 20, 2020 | Recenzii cărți

Călărețul de aramă, de Paullina Simons, este un roman incredibil, cu imagini puternice și dureroase.  Am aflat de acest roman de la o prietenă de pe bookstagram, autoarea contului Cărți de iubit (pe care o găsiți și pe Youtube); aceasta a vorbit atât de mult despre această carte, încât am zis să îi dau o șansă. La început am fost puțin sceptică (din cauza sinopsisului, pe care vă sfătuiesc să nu îl citiți că nu vă ajută), însă după primele pagini citite  m-a acaparat cu totul. Trei zile am fost neom. Am adormit cu ciudă la 4 dimineața, mă trezeam și abia așteptam să îmi termin treaba ca să mai pot citi puțin. Am râs, am plâns, am visat, am trăit totul de parcă făceam parte din roman. Incredibilă carte! Să stai toată ziua cu gândul la personajele tale, să nu mai ai răbdare, să trebuiască să înfrunți o zi lungă cu sufletul răvășit…. Abia aștept să pun mâna pe volumul al doilea.

Romanul îmbină ficțiunea istorică cu o frumoasă și dureroasă poveste de dragoste. Paullina Simons ilustrează imaginea apocaliptică a frumosului Leningrad (actualul Sankt Petersburg) din timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Acțiunea se declanșează pe data de 22 iunie 1941, ziua în care Germania atacă Rusia și totodată, ziua în care Tatiana îl cunoaște pe Alexander, un soldat extraordinar de frumos și matur pentru cei 22 de ani ai săi. Deși cei doi se plac din primele secunde, destinul le joacă feste: Dașa, sora Tatianei este îndrăgostită de Alexander și războiul apasă greu pe umerii tuturor.

Scriitoarea ilustrează destul de amănunțit războiul; imaginile acestea te înfioară și te determină să realizezi cât suntem de nerecunoscători: mereu găsim ceva de care să ne plângem, deși ar  trebui să fim recunoscători că ne trezim din somn, că avem un acoperiș asupra capului, ceva de mâncare și pe cei dragi alături. Recunosc: mă implic 100% atunci când citesc o carte sau când mă uit la un film, așa că am avut parte de trei zile extrem de zbuciumate în care am visat secvențe întregi din carte. Foametea (imaginile în care oamenii taie animalele de pe străzi pentru a se hrăni, soldații care dorm în noroiul înghețat, rumegușul care reprezenta o masă copioasă, dacă aveai puțin noroc, încă mi-au rămas pe retină), bombele care cad peste tot, oamenii care mor, sacrificiile și durerea sunt câteva dintre fețele războiului prezentate în roman.

În plan sentimental lucrurile nu stau mai bine: deși avem parte de o dragoste epică, aceasta arată mai rău decât frontul de război. Tatiana Metanova este personajul feminin care m-a uluit și care și-a făcut un culcuș definitiv în sufletul meu. Împărțită între dragostea pentru familie și dragostea pentru Alexander, mereu devine o victimă, renunțând la ea numai să fie ceilalți fericiți. Tatiana trăiește un război interior extrem de violent. Suferă cel mai mult, luptă cel mai mult și este singura care se lasă încălzită de flacăra speranței, când toți ceilalți erau înghițiți de bezna războiului. Iubește atât de mult oamenii și crede în ei, încât face orice îi stă în putință pentru a-i ajuta, chiar dacă nu primește nici măcar o fărâmă de respect în schimb. Pentru Alexander face cele mai mari și cele mai incredibile sacrificii, dând dovadă de o voință de fier. Alexander reprezintă pentru ea speranța, luminița de la capătul acelui tunel în care se afunda tot mai mult.

Acesta este cel mai trist lucru din lume: să-ți continui viața săptămâni și zile de-a rândul crezând că nimic nu s-a schimbat, când structura pe care ți-ai clădit întreaga existență s-a prăbușit.

Nu vreau să vă dau spoilere, așa că nu voi mai povesti nimic, însă sper din suflet să îi dați o șansă, căci vă asigur că nu vă va dezamăgi. Singurul aspect asupra căruia vreau să atrag atenția este că o recomand celor cu vârsta de 16+ pentru că avem pasaje mai sensibile pentru unele categorii de vârstă. Oricum, trebuie să ai o anumită maturitate pentru a înțelege cartea asta.

Să știți că, deși primul volum are 928 de pagini, nimic nu este în plus. Fiecare rând, fiecare detaliu, descriere, fiecare dialog are un rol bine definit și vă sfătuiesc să citiți cu atenție, căci pe parcursul romanului există referințe la discuțiile sau imaginile prezentate anterior. Felul în care decurg discuțiile dintre personaje este de-a dreptul savuros. Paullina Simons știe să construiască discuții puternice, în care să îl acapareze pe cititor, să îl determine să își spună părerea, așa că să nu vă speriați dacă vă treziți vorbind singuri în timp ce citiți cartea.

Mă tem că după ce voi termina trilogia aceasta cu greu voi mai găsi ceva care sa-mi facă sufletul să tresară.  Abia aștept să descopăr ce se mai întâmplă. Sunt într-o permanentă stare de agitație. Cartea asta mănâncă din mine, o simt cum îmi ronțăie sufletul bucățică cu bucățică. M-am mai atașat de cărți,dar în felul acesta nu. I-am înnebunit pe toți cei din jurul meu cu tot ce se întâmplă și îmi doresc tare, tare mult o ecranizare făcută cu simț de răspundere. Se fac atât de multe filme proaste, când avem atât de multe cărți bune care ar putea fi transpuse în imagini. Cine va realiza filmul acesta  are o mare responsabilitate, căci ori va acapara publicul și îl va determina să îl iubească ori va fi tare detestat. Actorii care vor reprezenta personajele principale trebuie să aibă o chimie foarte puternică între ei (cum a fost și în cazul Damon și Elena din TVD).

Am citit cu obsesie, am vorbit și voi mai vorbi despre cartea asta cu obsesie. Mi-aș fi dorit să mai am o pereche de ochi să pot citi mai mult și mai repede și totodată, priveam cu groază cum se micșorează numărul paginilor. Am terminat-o de citit, dar m-a terminat și ea pe mine. Sufletul meu e răvășit. Cartea asta e o furtună pe care nu o voi uita niciodată, căci a lăsat semne adânci în mine.  Stai și te întrebi: tu ai fi luat acele decizii? Ai fi făcut acele sacrificii vreodată? Nu vom ști niciodată pentru că în situațiile critice gândești altfel decât atunci când totul e bine și frumos.

Trebuie să porți anumite bătălii, indiferent cât îți dorești să nu le duci. Bătălii pentru care merită să-ți dai viața.

P.S.: Aștept să îmi scrieți și să ne împărtășim obsesia pentru cartea asta. :))

Titlu: CĂLĂREȚUL DE ARAMĂ
Autor: Paullina Simons
An apariție : 2018
Editura: EPICA
Nr. Pagini: 928
Limba: Română
Gen Literar: Fictiune
Nota recenzorului: 10 / 10
Vizualizari recenzie: 1620

Alte recenzii de la Paullina Simons:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout
Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout

,,El o poate proteja de oricine, însă nu și de el însuși” Povestea din Ispita bodyguardului explorează aventura tumultoasă a unei jurnaliste, Alana Gore, și a bodyguardului ei, Chandler Gamble, într-o călătorie presărată cu provocări și atracție. Confruntată cu o...

Recenzie ”Al zecelea cerc” de Jodi Picoult
Recenzie ”Al zecelea cerc” de Jodi Picoult

Fiind încă în stare de șoc, nu pot începe recenzia decât așa: pe vremea mea, maică, lucrurile se făceau altfel…Ce m-a marcat așa tare? Jocurile de „societate” practicate de adolescenți în vârstă de 14-15 ani în secolul 21 strânși să tragă un chef. Doar că noțiunea lor...

Recenzie ”Casa dintre pini” de Ana Reyes
Recenzie ”Casa dintre pini” de Ana Reyes

Cât de ușor influențabil ești? Cât de greu te lași manipulat? Ce ai face dacă mintea ta ar deveni teren de joacă pentru altcineva? Casa dintre pini este debutul autoarei și totodată un thriller incitant, bazat pe o premisă înfiorătoare pe care n-ai vrea în veci s-o...

0 0 votes
Article Rating
Ana-Maria Anania a fost redactor Booknation.ro și a scris 10 articole. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Ana-Maria Anania aici.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments