Cartea e prima parte dintr-un thriller polițist cu elemente horror ce urmărește cazul unui criminal în serie. Acesta răpește fetițe de șase ani, le deghizează în păpuși perfecte, pregătite de prima zi de școală și le ucide. Fetițele poartă la gât câte un bilet de avion pe care scrie „călătoresc singură”. Acțiunea are loc în Norvegia și, după descoperirea primei victime, cazul este preluat de detectivul-șef Holger Munch și echipa sa de operațiuni speciale. Protejata detectivului, Mia Kruger, este copilul precoce al echipei, dotată cu o minte ascuțită, atentă la detalii și cu o intuiție ieșită din comun. Planul personal se împletește cu cel profesional și viața particulară a celor doi detectivi este pusă pe tapet. Mia se luptă cu dependența de pastile și alcool în care s-a refugiat după moartea surorii gemene, Sigrid, cauzată de o supradoză, iar Holger încă încearcă, după zece ani, să se obișnuiască cu statutul de om divorțat.
Apariția acestui caz o obligă pe Mia să-și amâne planurile de viitor făcute pe o insulă izolată unde s-a retras de câteva luni și să se întoarcă să reîntregească echipa, dezbinată după ce lucrurile au luat-o razna la ultimul caz anchetat, când, în timpul unei intervenții, Mia a ucis un consumator de droguri în ceea ce ar putea fi numită o crimă premeditată.
Cazul este tulburător datorită vârstei fragede a victimelor. Deși nu par maltratate sau abuzate, sunt totuși niște copii inocenți ce lasă în urmă familii îndurerate și dezorientate. Totodată, pericolul ce planează asupra altor fetițe de șase ani din zona în care se întâmplă crimele, îl amenință și pe detectivul Holger a cărui nepoată mai are câteva zile până la împlinirea acestei vârste. Când amenințarea se concretizează și Holger este implicat personal, lucrurile degenerează și ritmul se intensifică.
Nu toată lumea ar trebui să aibă copii; unele persoane n-ar trebui să devină părinți.
Intriga atinge teme delicate ca abuzul de narcotice și alcool, trauma, neglijența parentală, boala mentală, indoctrinarea religioasă și habotnicia, frauda și corupția.
Drumul spre Dumnezeu trece pe la diavol.
Abia spre sfârșit, prologul ce se desfășoară cu șase ani înainte, capătă sens și se leagă logic de acțiunea romanului. Este un roman de debut captivant, cu o intrigă bună, răsturnări de situație, mult suspans și un final accelerat. Recomand iubitorilor genului nordic noir.
Alte recenzii de la Samuel Bjork:
