„Cartea Reghinei” de Ioana Nicolaie, este un roman tare apăsător și așa cum scrie și în sinopsis nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură. Romanul ilustrează viața Reghinei, o fată care la doar 15 ani se va mărita, apoi devine mamă eroină, căci va avea 12 copii și își va târâi existența lângă un soț care se transformă dintr-un tânăr îndrăgostit într-un bărbat dur, aspru și violent.
Viața Reghinei este grea, împovărată de o căsnicie nefericită, de o dragoste adolescentină pierdută și de lipsurile care se țin scai de ei. Este greu să crești atât de mulți copii și să le oferi tot ceea ce au nevoie într-o lume în care totul este dat cu porția și unde, de cele mai multe ori, te alegeai cu mâna goală.
Reghina își acceptă soarta, așa cum au făcut toate femeile din familia ei și merge cu îndârjire înainte, fiecare zi devenind pentru ea o luptă pe care trebuie să o câștige. Amintirile și copii sunt singura ei sursă de putere. Astfel, Reghina, de cele mai multe ori, se agață de zilele frumoase din viața ei pentru a reuși să treacă peste furtunile care fac ravagii în sufletul ei. Mi-a plăcut tare mult felul în care a descris Ioana Nicolaie satul românesc, ilustrând și perioada comunistă care apasă asupra personajelor sale, însă fără a plictisi: fiecare detaliu, fiecare descriere are un scop bine stabilit și nu este introdus în carte doar de umplutură.
Cartea Reghinei, de Ioana Nicolaie, a dat cu mine de toți pereții, mi-a scrijelit fiecare milimetru de suflet, lăsând în mine urme adânci și dureroase. Nu este o carte ușoară, însă felul în care scrie Ioana Nicolaie este captivant și te ține în suspans, te determină să dai pagină după pagină, iar atunci când o abandonezi te bântuie, te cheamă cu strigăte puternice. După ce o termini, cu speranța că vei scăpa, descoperi că s-a mutat în tine pentru totdeauna și toate imaginile și rândurile pe care ai vrut să le ignori s-au înșurubat puternic în mintea ta.
O recomand din tot sufletul și vă rog să vă deschideți atunci când o citiți, să o lăsați să pătrundă în voi, chiar dacă va face dezordine. La final, vă las în compania unui citat care mi-a plăcut tare mult:
Fiindă la urmă, a zis Reghina, înțelegi că viața întreagă-i un cozonac, poate uscat, poate tare ca piatra, uneori fără sare și fără gust, alteori cu miez aromat și crescut numai cât e nevoie.
Alte recenzii de la Ioana Nicolaie:
