Un copil implică sacrificiu şi responsabilitate. Viitorul şi siguranța lui ar trebui să devină mai importante decât trecutul sau viitorul tău. Şansa lui la succes nu trebuie să găsească un obstacol în rănile nevindecate ale trecutului.
Povestea merge pe două planuri: trecut şi prezent, care, cu toate că, inițial, nu aveau nicio legătură, se împletesc pe măsură ce acțiunea curge.
Izzy este o adolescentă, cu un trecut marcat de o dramă familială: în urmă cu zece ani, mama i-a împuşcat mortal tatăl. Aflată în plasament la o familie ce lucrează pentru un muzeu, găseşte un jurnal vechi şi ia contact cu povestea Clarei, o tânără dintr-o familie înstarită, care, îndragostită de un bărbat inferior din punct de vedere social şi, refuzând aranjamentul de căsătorie ales de părinții ei, este închisă de aceştia într-un ospiciu. Povestea Clarei are un impact major asupra tinerei care începe să-şi pună întrebări despre presupusa nebunie a mamei sale şi motivul din spatele gestului extrem şi dramatic al acesteia care i-a schimbat viața.
Izzy a fost maturizată forțat de împrejurări şi dă dovadă de curaj şi hotărâre pentru a-şi schimba soarta, luându-şi viața în propriile mâini, experiența trecutului învățând-o că doar pe propriile forțe se poate baza. Cu toate că trauma trecutului încearcă s-o ajungă din urmă, se încăpățânează şi nu renunță la luptă.
Noii ei părinți adoptivi sunt dovada că mai există încă bunătate dezinteresată în lume. După o lungă perindare prin diverse familii adoptive, toate alegeri nefericite, Izzy renunțase să mai spere la ceva pozitiv şi trăieşte cu teama constantă că va fi iar întoarsă în sistem şi pe drumuri. În ciuda faptului că nu mai avea aşteptări în ceea ce priveşte şansele de integrare într-o familie, are parte de surpriza vieții ei prin promisiunea unui viitor plin de speranță, siguranță şi linişte alături de doi oameni frumoşi sufleteşte care reuşesc să-i vadă potențialul şi adevărata față ascunsă sub armura construită de durere şi frică.
Sunt câteva probleme care pun cititorul pe gânduri şi îl pot umple de frustrare. În planul trecut, în anii ’20-’30, discriminarea socială şi sexuală, snobismul şi conservatorismul societății şi metodele neinspirate şi rudimentare, brutale chiar, de tratament al bolilor psihice, iar în planul prezent, abuzul asupra copiilor, sistemul nesigur şi dezorganizat de plasament social şi bullyingul şcolar.
Pe lângă toate acestea, în ambele poveşti, apar diferite tipologii de dragoste maternă şi comportamentul derivat în funcție de acestea, precum şi impactul asupra psihicului copiilor: dragoste necondiționată, care implică chiar şi sacrificiu suprem sau îngroparea problemei şi alinarea suferinței şi a vinei prin alunecarea şi înecarea conştiinței într-un viciu.
She couldn’t imagine a father hurting his child. Or a mother failing to protect her child.
Ce ne defineşte statutul de mamă? Îngrijorarea şi protecția excesivă, detaşarea, indiferența, neputința, disperarea?
Aflat în plin proces de maturizare, cum îți priveşti copilăria? Te simți vinovat chiar dacă n-ar trebui? Responsabil pentru a îndrepta şi îndepărta urmările traumelor? Neputincios şi incapabil în a schimba ceva?
Cu toate că pe parcursul acțiunii, jonglează cu multe sentimente şi emoții negative ca disperarea, teama, frustrarea şi neputința, autoarea alege să încheie povestea într-o notă plină de speranță şi optimism.
Alte recenzii de la Ellen Marie Wiseman:
