Aceasta este una dintre cărțile pe care le-am pus pe lista de lecturi viitoare ale fiică-mii, în speranța că mă va moșteni și va deveni un cititor împătimit ca mine. De nu va fi, o să i le îndes pe gât așa cum alte mame îndeasă legumele în meniul copiilor lor. No, fiecare cu fixația lui. A mea are legătură cu lecturile care transmit ceva sau câte puțin din toate. Iar Cele zece mii de uși ale lui January se încadrează la ”legume sănătoase”.
Mi-a plăcut incredibil de mult chiar dacă tendința în care poate fi încadrată nu e chiar printre favoritele mele. Mi-a plăcut pentru modul în care este scrisă și pentru lecțiile de viață ce pot fi zărite printre rânduri. Mi-a amintit de Inimă de cerneală, dar incomparabil mai sus cu cîteva trepte.
January nu are doar un nume ciudat, asta este ultima ei grijă. Și pentru primii ani din viață nici nu are de ce să-și facă prea multe griji în ciuda culorii ciocolatii a pielii ei și a rasismului prezent în societate. Este protejată, trăiește confortabil și nu-i lipsește nimic…Mă rog, aproape nimic dacă nu ținem cont de părinți. Este pupila unui domn excentric și foarte înstărit, amator de colecții ieșite din comun. Nu și-a cunoscut mama, dar din când în când, tatăl ei, un aventurier la fel de excentric, catadicsește să apară la conacul în care fata trăiește cu câte un dar exotic. Este mult prea puțin pentru ca un copil să se simtă iubit, dar s-a învățat de mică să se mulțumească cu puțin și în primii ei ani de viață nu asociază termenul de abandonată cu propria persoană. Dar, crescând, mintea i se ascute și lucrurile care i se întâmplă încep să-i dea cu virgulă. Aparițiile sporadice ale tatălui nu mai sunt suficiente și January vrea să știe cine e și de unde a apărut. Are întrebări și curiozități la care nimeni nu-i răspunde. S-a saturat să fie prezentată la petrecerile tutorelui său pe post de animal exotic și de companie. Dar habar nu are cât sunt de fapt lucrurile de complicate și, mai ales, cât de periculoase ar putea deveni pentru ea.
Cartea spune povestea călătoriei lui January în încercarea de a-și regăsi părinții, dar și identitatea și rostul în lume, o călătorie inițiatică care-i va determina maturizarea în care mundanul și magia duc o luptă pe viață și pe moarte. Este o călătorie fantastică, complexă și completă care îți va încânta auzul datorită darului autoarei de a asocia cuvintele într-o simfonie perfectă de trăiri, sentimente și culori. Eu cel puțin asta am simțit.
Tatăl lui January este angajat de bogatul Cornelius Locke pentru a călători și a îmbogăți colecția de minuni și ciudățenii exotice din întreaga lume a acestuia. În acest timp, fata rămâne în imensul conac al lui Locke, în compania cărților și a singurului ei prieten, un câine fioros, dar protector primit în dar, Bad. Este o fată bună, care își controlează instinctele și dorințele naturale pentru a se conforma așteptărilor stricte impuse de amfitrionul conacului. Dar singurătatea și nevoia de apartenență îi suscită curiozitatea și îi testează îndrăzneala. Îndrăzneala de a deschide uși. Ce fel de uși? Nu unele obișnuite, ci uși care solicită o anumită doză de curaj pentru a fi deschise. Uși în spatele cărora nu știi niciodată ce tărâm magic te așteaptă. Uși pe care Locke le-ar dori șterse de pe fața Pământului.
Locke este președintele Societății de Arheologie, este un om bogat, cu un statut înalt și datorită influenței lui, January este acceptată de societate în ciuda culorii pielii sale, până când adevărurile neplăcute pe care i le spune protectorului său îi spulberă liniștea în care se obișnuise să trăiască și se vede nevoită să se confrunte cu pericole și amenințări grave. Unde o va purta această aventură și ce va găsi la capătul ei, veți afla doar dacă plecați în călătorie alături de January.
Este o lectură recomandabilă adolescenților pentru valorile morale promovate care le va asigura și o aventură captivantă cu un final impresionant și neașteptat. V-o recomand cu mare drag.
Alte recenzii de la Alix E. Harrow:
