„Cum o fi, dom’ne, să găsești o geantă plină cu bani?”
Cartea este un thriller psihologic, şi cu toate acestea, de multe ori pe parcursul lecturii, m-am dus cu gândul la celebra scenă din BD, amuzantă şi arhicunoscută de români:
Ce facem noi ca cetățeni cinstiți când găsim pe stradă un portofel cu o sumă de bani în el?
Noi, dacă găsim un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anunțăm imediat poliția. Nu mergem undeva și-i împărțim, nu mergem undeva și-i număram ca să vedem cât ne-a adus norocul, nu ne uităm să vedem dacă e pe aproape cel care l-a pierdut ca să nu ne vadă când îl luăm.
Deşi are un debut înfricoşător care promite, acțiunea are un ritm destul de lent, debutează greoi şi târziu şi, personal, aş fi renunțat la câteva capitole care nu-şi aveau rostul. Dar, per ansamblu, pe parte psihologică este bine construită.
Te face curios şi te ține în priză privind următorul pas şi următoarea decizie pe care o vor lua personajele, şi totodată încerci să-ți dai seama care ar fi fost opțiunea ta în cazul în care ai fi fost participant la un astfel de scenariu.
Ridică destul de multe întrebări care implică conştiința. Dar şi ce anume contează pentru tine mai mult în viață. Integritatea sau confortul? Siguranța materială sau liniştea sufletească? Ce te defineşte ca fiind un om bun sau un om rău? Răutatea e gradată sau este la fel de sus până jos?
Merită unii să li se răspundă cu aceeaşi monedă, la răutate cu răutate, sau n-ar trebui să-ți cobori standardele indiferent de situație şi de perspective. Comportamentul față de alții trebuie să-ți reflecte personalitatea şi principiile sau trebuie să ținem cont de felul oamenilor cu care interacționăm?
Inițial, am invidiat-o pe Erin. Întotdeauna mi-am dorit o vacanță pe o plajă exotică din Bora Bora. Am visat mereu la un concediu relaxant într-un loc cu vegetație sălbatică tropicală, pe o insulă izolată, unde domnesc liniştea si pacea şi oamenii sunt rari.
Erin este o realizatoare debutantă de documentare, aflată de ani buni într-o relație cu Mark, un şarmant bancher de succes care, printr-o întâmplare nefericită, se trezeşte şomer chiar înaintea nunții pe care se hotărâseră, în sfârşit, s-o facă. Perspectivele lui de angajare sunt destul de sumbre, iar viitorul nu arată foarte bine. Dar asta nu-i face să renunțe la luna de miere planificată ci doar s-o ajusteze puțin. Ajunşi în paradis, după câteva zile de răsfăț şi relaxare, în timpul unor şedințe de scufundări găsesc ceva neaşteptat în apă.
Acest fapt îi obligă să ia o decizie. Alertarea autorităților şi predarea obiectelor găsite sau tăinuirea descoperirii şi siguranța unui trai fără griji?
După această decizie, n-am mai invidiat-o pe Erin. Paradisul ei tropical s-a transformat într-un coşmar macabru care-i spulberă încrederea în oameni dar o face să se îndoiască şi de propriile decizii şi alegeri.
Te-ai întrebat vreodată cât îți ia să sapi un mormânt?
Erin e un personaj contradictoriu. Deşi la început mi-a părut inteligentă şi realistă, se dovedeşte a fi naivă, credulă şi uşor de manipulat. Acționând ca un om uşor rupt de realitate, depăşeşte o limită care îi zguduie din temelii întreaga existență şi toate planurile de viitor.
Erin are într-adevăr o scuză. Nu vrea să facă rău nimănui. Îşi doreşte doar o viață mai bună. O viață în care să-şi poată iubi bărbatul şi copiii fără a se simți împovărată de lipsuri materiale şi griji. Nu asta ne dorim cu toții până la urmă? Fapta ei, cel puțin la început, nu e de condamnat. O înțelegi şi probabil mulți ar fi tentați să acționeze exact la fel.
Dar la un moment dat e prea mult şi ceea ce părea a fi şansa vieții se transformă într-un vis urât din care ar trebui să iasă cu orice chip .
Durerea este inevitabilă. Suferința este opțională.
Mark, în ciuda aurei de om care atrage simpatii și se află mereu în mijlocul atenției, mi-a fost antipatic de la început până la sfârșit. Probabil și din cauza relației cu Erin care nu m-a convins că ar include și dragoste. Cel puțin nu una prea sănătoasă.
Deși avea potențial, autoarea optează pentru un final previzibil, dar reușește să mențină suspansul până la sfârșit. Mi-au plăcut detaliile despre munca lui Erin și personajele secundare ce fac subiectul documentarului la care aceasta lucrează.
Mulțumesc prietenilor de la Nemira pentru exemplar.
Alte recenzii de la Catherine Steadman:
