Sărbătoritul de azi – Stefan Zweig
„Colecția invizibilă” și „Strada sub clar de lună”

Excepționalitatea acestui autor în literatura universală este de o naturalețe inedită.
Zweig ne plimbă prin Germania trecută de primul război mondial, însoțind un anticar până în cele mai mici trecători de la țară, dus înflăcărat spre colecția minunată a unui avid de Rembrandt și Durers.

A doua istorie are directă legătură cu obsesia și disperarea unui tânăr părăsit de nevastă sa, care între timp a adoptat o meserie nu tocmai ortodoxă. Nebunia bate la ușa unei căsnicii aflate la marginea unui abis.

Pregătiți-vă pentru un adevăr subit! Zweig este un sadist emoțional, prima nuvelă cuprinde 20 de pagini, a doua, 33, însă de-un aer cuceritor care în orice moment poate fi tăiat de sfârșit, unul venit în cel mai nepotrivit moment. Profunde, dansante și înălțătoare.

Pentru a îi cunoaște gradul de „nesimțire”, vă rog să vă închipuiți următorul scenariu.
Stefan Zweig vă invită la cel mai frumos bal al anului, cum e faimosul bal din Vienna, te întâmpină, te conduce în sala cu invitați, îți toarnă în pahar cea mai gustoasă șampanie, te lasă să faci cunoștință cu cei mai de vază oameni din cei prezenți, sunteți veseli, râdeți cu poftă, sunteți prins într-o discuție aprinsă și interesantă, și… ta-da, v-ați trezit din vis! S-a stins lumina!

Scurt, clar și cuprinzător! Pe gustul unei atmosfere individuale și egoiste, răbufniri ale unor situații ieșite din tiparele prozelor arhicunoscute!

Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted