Confesiunea nu este o carte în care să te străduiești să ții pasul cu acțiunea. Din contră, este o carte care pune accent și urmărește stările sufletești, introspecțiile personajelor și reflexiile lor asupra vieții și problemelor cu care aceasta ne provoacă. Personal, am văzut-o ca pe o încercare de analiză interioară a egoismului și orgoliului feminin și a urmărilor acestora pe termen lung. Dar implicațiile sunt mult mai ample și mai profunde. Este despre frica de responsabilitate, abandon, fugă, regret, dar și despre a face pace cu trecutul și a merge mai departe pe propriile picioare fără a mai încerca, ca agățându-te de oameni pe care nu i-ai cunoscut, să îți dai seama din ce tip de aluat ești alcătuită.
Cartea este despre femei și pentru femei. Este o carte a anxietăților și a deciziilor care provoacă polemică. Nu este o pledoarie care să vină în sprijinul femeii, din contră. Pentru unele personaje este doar șansa de a face lucrurile altfel, pentru altele este renunțarea la așteptări fanteziste și tardive și acceptarea propriului eu.
Viața personajelor este o înșiruire de frustrări și compromisuri, este o lungă așteptare pentru înțelegere și iertare, este pus pe tapet sentimentul pe care îl trăiești, ajunsă la o anumită vârstă fără mari realizări, că ești o nulitate care a ratat toate stațiile vieții. Este o carte care pune problema lucrurilor făcute la timpul lor. Nu pentru că trebuie, nu pentru că e târziu, nu pentru că îți este impus, ci pentru că te simți gata și în stare.
Sunt două planuri temporale la distanță de patru decenii în care autoarea analizează diferențele, dar și lucrurile care nu s-au schimbat în mentalitatea feminină, dar și a societății față de subiecte tabu: safismul sau avortul, abandonul unui copil sau adulterul, răzbunarea sau plafonarea într-o relație searbădă și monotonă. Este o carte care dezbate ideea de statut social și responsabilitățile pe care le implică. Iubită, mamă, fiică, soție și cutumele și convențiile pe care le impune societatea. Bineînțeles, ca cititor obiectiv și neantrenat personal în deciziile personajelor, găsești foarte multe lucruri de reproșat acestora. Dar Burton nu urmărește a construi caractere demne de invidiat sau admirat, ci desface sufletul femeilor din carte și ne prezintă spaima și frustrarea în cea mai egoistă și urâtă formă a ei. Relația dintre Connie și Elise, pe fondul anilor ’80, care implică o mare diferență de vârstă, caracter și statut, este mai degrabă o legătură interesată și de o parte și de cealaltă, decât o poveste de dragoste.
Realitatea și psihologia unei femei, pe care le propune autoarea în acest roman, nu au nimic estetic sau frumos spiritual. Din contră, femeile greșesc, trădează, profită, manipulează, se simt rănite și neînțelese, au nevoi egoiste, fac gesturi reprobabile și aruncă cuvinte dureroase pe care nu le mai pot retrage sau îndrepta. Relația celor două este complicată și analizată în profunzime. Connie este o femeie realizată, cu două romane publicate care îi asigură un anumit grad de celebritate și de confort material, intransigentă, cu o personalitate puternică, pentru care cariera pare a fi mai importantă decât latura personală a vieții, în timp ce Elise este mult prea tânără și are prea mari așteptări de la această relație, care având în vedere timpul în care se desfășoară, nu poate fi nici legalizată și nici nu poate fi afișată în public ostentativ. Succesul și mutarea la Los Angeles are un efect distructiv pentru relație. În timp ce una este încântată de luminile rampei, de interesul și admirația primite, se implică în ecranizarea propriei cărți și se simte importantă, cealaltă se simte invizibilă și nu-și mai găsește locul în viața celeilalte. Incertitudinea, indiferența și apoi trădarea au efecte negative asupra tinerei Elise, iar acțiunile ei impulsive au urmări pe termen lung cărora, depresivă și dezamăgită de ea și de ceilalți, în momentul în care le conștientizează greutatea și efectele, nu le poate face față. Elise este mult prea egocentrică, fluctuantă și debusolată pentru a putea să empatizezi cu ea. Este mare parte din carte pasivă și interesată doar de o stabilitate și siguranță materială și afectivă, ceea ce îi dă un aer de superficialitate, iar în momentul în care se hotărăște să acționeze, deciziile și greșelile pe care le face sunt aproape de neînțeles. Singurele ei scuze ar putea fi vârsta fragedă și depresia, dar din păcate nu sunt suficiente. Este probabil cel mai misterios personaj al romanului și singurul care până la sfârșit nu-și justifică acțiuniile. Nici Connie nu-ți oferă motive de simpatie, dar spre final caracterul ei are parte de o îmblânzire târzie, de o apropiere empatică de Rose, pe fondul tentativei ei de a-și ierta greșelile și a le răscumpăra.
Rose este personajul central al poveștii. Viața ei a ajuns într-un blocaj afectiv și experimental. O relație plafonată, un job neinteresat și fără provocări, ambele acceptate din cauza nesiguranței imprimate de trecut și de fuga mamei. Rose e derutată, e nesigură, e nemulțumită de toți, dar mai ales de ea. Pentru a o lua de la capăt are nevoie să facă pace cu trecutul și să se maturizeze. Rose, ajunsă la 35 de ani, se simte captivă în mrejele unei mame-fantomă, și-a pierdut ambiția, se simte paralizată și inutilă, simte că a eșuat și, deși îi este rușine, nu știe în ce direcție ar trebui să se îndrepte. Știe că trebuie să își revină într-un fel, dar nu știe cum. Sentimentul că a fost prea neînsemnată pentru ca mama ei să vrea să rămână în viața ei este deprimant și îi influențează de mică comportamentul și deciziile. Știe că dacă va depăși această stare va reuși până la urmă să-și construiască o viață. Nu i-am susținut toate deciziile, dar în ansamblu am înțeles-o și în anumite situații pe care le-a experimentat m-am regăsit.
Aș fi preferat un final închis. Dar, ținând cont că Elise a fost punctul misterios al cărții, respect decizia autoarei de a-i păstra aura de „fantomă”. Confesiunea nu are forța celeilalte cărți a autoarei, Muza, dar este o scriere ce dezbate subiecte profunde și actuale cu care multe dintre noi ne-am confruntat de-a lungul vieții. Și, da, știu că e un articol foarte lung în care n-am spus nimic despre acțiunea cărții, dar dacă v-am făcut curioși măcar puțin fără să vă dezvălui nimic mă declar mulțumită.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Jessie Burton:
