Confesiunile Sfântului Augustin reprezintă una dintre marile autobiografii din istorie, din care s-au inspirat ulterior mai mulți scriitori. Cartea a fost scrisă între 397 și 400 d.Hr. de către cel ce avea să devină episcop de Hippo. Este una dintre marile cărți ale umanității, care explorează convertirea autorului, episcop de Hippo, care, în tinerețe, era un om devorat de păcate și lipsit de lumina credinței creștine.
Sfântul Augustin începe prin a-și relata copilăria, prilej cu care face câteva reflecții asupra ceea ce se numește păcat originar. Astfel, analizând copilul care era odată, ajunge la concluzia că, încă de mici, oamenii au un sâmbure de răutate în ei care-i face să se comporte urât cu ceilalți copii cu care se joacă, de exemplu. În cazul sfântului Augustin, păcatul său de copilărie consta în furtul unor fructe doar de dragul hoției, fără a avea cu adevărat nevoie de ele. În acest format va fi toate cartea – autorul povestește diferite întâmplări autobiografice importante pentru evidențiarea drumului său către Dumnezeu, cu ocazia cărora va face reflecții asupra unor teorii complexe precum păcatul originar, răul și binele, liberul arbitru etc.
În tinerețe, Aurelius Augustinus nu a fost deloc un om al Bisericii. Trăia în concupiscență, încurajat oarecum de un tată care nu putea vedea, pentru fiul său, nimic mai mult decât o carieră bine plătită și un renume. În contrast cu tatăl, Patricius, se află mama lui Augustin, Monica. Aceasta este o femeie foarte pioasă care se roagă cu lacrimi ca fiul ei să se întoarcă pe calea lui Hristos.
Mi-a plăcut foarte mult această carte, deoarece arată drumul parcurs de un sfânt pe calea creștinismului, nerezumându-se doar la aspectele bune, ci și la valurile vieții în care aproape s-a înecat autorul înainte să ajungă cel ce va fi episcopul Augustin de Hippo, canonizat de Biserică. Astfel, cartea poate fi citită ca un îndemn la convertire, la schimbarea traiectoriei vieții noastre și la căutarea lui Hristos, fără de care, crede sfântul Augustin, nu are niciun sens să trăim. Pentru cei care nu își doresc să urmeze modelul autorului, cartea poate fi totuși citită ca una dintre cele mai mari autobiografii din istorie și ca expresia unei vieți interioare bogate și schimbătoare. Toți cititorii o pot privi însă ca pe o incursiune impresionantă în sufletul unui simplu păcătos care avea să devină, iată, sfânt, model pentru creștinii ce i-au urmat și figură la care mulți se roagă cu fierbințeală.
În privința stilului, ar putea fi mai greoi pentru cei neobișnuiți cu limbajul religios, deoarece cuprinde și multe parafraze ale Bibliei. Acest aspect poate fi însă ușor compensat de profunzimea reflecțiilor autorului.
E important de menționat că această carte nu urmărește convertirea cititorului la creștinism, ci exprimarea, într-un mod sincer și personal, a greutăților acestei convertiri, a piedicilor și a căilor prin care Dumnezeu a lucrat cu sfântul Augustin.
Dacă totuși conținutul cărții nu vă convinge, vă recomand s-o încercați pentru profunzimea gândurilor autorului, precum și pentru intensitatea emoțiilor pe care le simte față de Dumnezeu, față de el însuși și față de lume.
Alte recenzii de la Sfântul Augustin:
