Prima scenă din Parale, Mississippi te poate duce cu gândul la Caracalul nostru oltenesc…, dar e doar o primă impresie și după câteva zeci de pagini o uiți cu desăvârșire. Una peste alta, traducerea e bună și, personal, am apreciat-o deoarece a reușit să păstreze umorul negru, să redea brutalitatea și cruzimea poveștii, dar și tonul incisiv al autorului.
De la primul până la ultimul rând mi-a dat senzația că este o carte deșteaptă, scrisă cu tâlc și cu nervi, ca o alegorie, impregnată cu atât fantastic încât să ne facă să înțelegem cât de ireală și de necrezut e câteodată realitatea, cât de orbi suntem, cum ascundem gunoiul sub preș, cum preferăm să ne uităm în cealaltă parte. Probabil vă așteptați la un thriller și o să-l primiți, dar pe lângă thriller și suspans și mister, o să parcurgem și puțină istorie, o istorie plină de tragedii, de crime ascunse. Vorbim de linșaj, de cruzime, de rasism, de ură de rasă, de vremea răzbunării. Vorbim de generații întregi care au trăit sub teroarea omului alb și prost, este o poveste despre discriminare și păcate. Păcate ce nu pot fi spălate, păcate ce se încăpățânează să nu rămână îngropate, polițe care au ajuns la scadență.
Povestea debutează cu o dublă crimă. Nu va fi singura. La locul faptei, poliția găsește un alb, măcelărit cu cruzime și un negru (în aceeași stare, dar mai puțin proaspăt decât primul) care ține în mână testiculele tăiate ale albului. Creepy&bloody. Început bun și incitant, promițător. Cadavrele sunt duse la morgă și până când ajung pe masă pentru autopsie, unul dintre ele dispare (cel negru). Nu dispare pentru mult timp pentru că reapare la locul următoarei crime a cărei scenă este identică cu prima, doar albul este altul (dar – rămânem în familie – văr cu primul).
Crimele se înmulțesc păstrând aceleași detalii macabre, fapt care obligă autoritățile să trimită la fața locului doi detectivi de la Biroul de Investigații din Mississippi deoarece poliția locală (albă, incultă, rasistă și snoabă) pare depășită de situație. Cei doi detectivi sunt negri.
Inițial totul pare o glumă oribilă. Oare cineva plimbă cadavrul unui negru prin oraș? Și-l mută de colo colo de câte ori mai comite o crimă? Toți cei uciși sunt recunoscuți local ca agresivi, violenți și rasiști până în măduva oaselor. Oare e o răzbunare? Oare cei linșați se ridică din morminte pentru a-și pedepsi criminalii? E ceva magie la mijloc? Și-a băgat dracul coada?
Primii doi albi uciși sunt veri și sunt înrudiți cu o femeie, Carolyn, care cu ani în urmă, în 1955, l-a acuzat pe negrul, Emmett Till, de avansuri sexuale. În urma acestor acuze, tânărul a fost linșat. Dar povestea nu se oprește între granițele orășelului Parale, ci o grămadă de cadavre maltratate încep să apară în toată țara. Bărbați uciși cu bestialitate, castrați și, inevitabil, lângă ei un alt cadavru – al unui negru sau al unui asiatic.
Mergând pe firul indiciilor cei doi detectivi negri ajung să o cunoască pe Mama Z, o bătrână de culoare, în vârstă de 105 ani care deține o adevărată bază de date cu oameni de culoare linșați de-a lungul timpului. Cazuri rămase nerezolvate, oameni omorâți fără ca vinovații să plătească. Morți care își caută dreptatea. Casa ei este o bibliotecă plină de dosare despre victimele istorice ale atrocităților comise de-a lungul unui secol de viață. Printre cei uciși este și propriul ei tată. Pe dosarul acestuia există o notă care spune (cam amar):
No one was interviewed. No suspects were identified. No one was arrested. No one was charged. No one cared.
O carte care îmbină umorul și horrorul într-un mod incredibil, care dezbate o pagină sensibilă din istoria rasistă a Americii. Cartea este o satiră incisivă și îndrăzneață care spune lucrurilor pe nume și nu se ferește să expună fățiș gradul de brutalitate și cruzime folosit, rezultatul este șocant și sinistru. Personajele albe sunt în mare parte caricaturi grotești, inculte, snoabe, provenind din familii disfuncționale, fără educație, fără viziune, fără caracter. Paranormlul este ingredientul cheie al poveștii, cu ajutorul lui autorul reușește să descrie experiențele teribile ale oamenilor de culoare; supranaturalul și realitatea istorică par a fi în competiție pentru câștigarea premiului cel mare la categoria revelații îngrozitoare și macabre.
Oare cadavrul care bântuie prin Parale este chiar Emmett, reîntors din morți pentru a-și căuta răzbunarea?
Cartea lui Everett este o satiră rasială întemeiată pe fapte istorice reale și infame, învăluită în mister, plină de suspans și înecată în sânge. Emmett Till a fost o persoană reală care la 14 ani a fost răpit, bătut și linșat de soțul și cumnatul unei femei care l-a acuzat de flirt și propuneri indecente. Cei doi asasini au fost găsiți nevinovați de juriu și eliberați. Au vândut povestea uciderii și maltratării lui Emmett unui ziar și au primit în schimbul ei 4.000 de dolari (echivalentul a 40.000 de dolari în 2022). În 1955, în Mississippi, Ku Klux Klan și raidurile nocturne ale membrilor lui făceau parte din viața de zi cu zi. Sângele nevinovaților nu s-a uscat și încă curge pe harta istorică, politică și rasială a Americii.
Alte recenzii de la Percival Everett:
