Ce surpriză! Vă povesteam zilele trecute despre cartea Pune mâna pe mine scrisă de Silviu Ciuhulescu și încheiam prin curiozitatea de a descoperi următorul volum.
Iată-l aici: Coșciugele n-au buzunare.
Dacă nu ați reușit încă să o citiți pe prima, vă amintesc că este o carte incitantă cu trăirile unui bărbat alături de nenumărate femei interesante.
Să trecem acum la cartea de astăzi. Luați un ceai bun sau o cafea și savurați pe deplin recenzia pe care am pregătit-o pentru voi.
Personajul Mugurel ne poartă prin povestea vieții sale, a prietenilor lui, iar printre fragmentele povestite, autorul dezbate și diferite subiecte din prezentul în care cartea a fost concepută, precum: politică, corupție, vreme, știri care circulă la nivel național și la care veți avea un “Aha, (atunci se scria cartea)!”. ☺
Mugurel era un băiețel de-o delicatețe, sensibilitate și inteligență deosebită, manifestând de mic sete de cunoaștere, devenind un tip autodidact și acumulând informații, conturându-și o personalitate unică, deosebită. Oricine intra în contact cu el, era fascinat, îl adora pur și simplu. (pag. 6)
În acest volum apar mai multe personaje, decât în primul, iar subiectele abordate sunt pe o gamă mai variată. Starea generală a fost mai calmă, mai așezată, cu balanța întreptată mai mult spre înțelepciune, decât spre adrenalina aventurii amoroase. Ba chiar ne sunt recomandați spre aprofundare Socrate, Democrit și Pericle.
Stilul natural, direct și autentic în exprimare se păstrează și aici.
Dar, dacă va fi să salveze ceva anume lumea, vreodată, acel ceva va fi bunătatea. Indiferent de cât de urâțică va fi carcasa ei exterioară pentru te-miri-ce judecători subiectivi. (pag. 35)
Mugurel se căsătorește la 20 ani cu Marilena de 17 ani și fac două fetițe. Nu a ținut mult căsătoria, el a început să iasă cu alte femei până când a decis să nu își mai chinuie familia și să plece în chirie.
Anii în viața persoanjului principal trec și, într-o zi, liniștea îi este tulburată de ceea ce i se întâmplă unei persoane dragi. Vă las să aflați singuri bulversarea lui Mugurel.
La urma urmei, ce-ți dorești de la viață? Când se va fi terminat sau este pe cale să se termine, care e lucrul cel mai important cu care vrei să rămâi? (pag. 124)
Dacă la primul volum am rămas cu îmboldul de a savura plăcerile vieții prin conexiunea cu alte persoane, acest al doilea volum m-a lăsat cu îndemnul spre introspecție, spre a căuta armonia mea, independent de ceea ce se întâmplă în jur și pe cine am alături.
Mi-a plăcut că s-a păstrat stilul direct, ceea ce mi-a confirmat că prima carte nu a fost doar o izbucnire, ci, sinceritatea tranșantă face parte din autentiticitatea autorului.
Aș fi curioasă, pentru un viitor volum, cum ar scrie autorul un roman de dragoste în care să dezvolte doar o relație – relația ideală pentru el, în urma tuturor experiențelor pe care le-a trăit, o conexiune în care sunt implicate mai multe emoții și dezvoltate. Cum ar fi să scrie un om atât de direct despre emoțiile dintr-o relație?! ☺
Doar o curiozitate. Oricum, indiferent de subiectul dezbătut voi citi cu entuziasm și următorul volum.
Autenticitatea lui în exprimare creează dependență.
Vă recomand să descoperiți și voi acest izvor de sinceritate.
Până data viitoare, vă îmbrățișez și vă îndemn să creați în fiecare zi un moment de bucurie.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE [email protected]
Alte recenzii de la Silviu Ciuhulescu:
