Coridorul de la Green Mile este atât de lung…
În Cold Mountain a existat cândva un penitenciar unde criminalii condamnați la moarte își petreceau ultimele zile în corpul E, înainte de a fi duși la scaunul electric. Paul Edgecombe, gardianul care lucrează de mulți ani în acel loc, a asistat la nenumărate execuții, liniștindu-se cu gândul că toți cei condamnați meritau soarta ce le era rezervată. Însă, odată ce John Coffey își face apariția printre deținuți, ceva se schimbă profund în viața lui Paul.
John Coffey este un bărbat impunător condamnat pentru violul și uciderea a două fetițe. Deși crima sa a șocat întreaga comunitate, Paul simte imediat că acest deținut este diferit. În loc să se comporte ca un criminal feroce, John este timid și speriat de întuneric, un detaliu care îl face pe Paul să-și pună multe întrebări. Cum ar putea o persoană acuzată de o crimă atât de teribilă să fie atât de vulnerabilă și plină de frică?
Pe măsură ce zilele trec, viața în corpul E își urmează cursul aparent obișnuit, dar un gest neașteptat al lui John Coffey îl va marca pe Paul profund. Vorbele lui John despre cele două fetițe dezvăluie un adevăr cutremurător și îi răstoarnă lui Paul convingerile. Din acel moment, Paul începe să înțeleagă că nimic nu este așa cum pare, iar povestea lui John Coffey îi va schimba pentru totdeauna percepția despre dreptate și moarte.
Pe Culoarul morții, la capătul căruia îi așteaptă scaunul electric, fiecare pas făcut devine apăsător, iar speranța de a găsi o soluție pentru ceea ce descoperă se pierde treptat. John Coffey este mai mult decât un simplu deținut, dar cum poți schimba ceva într-un sistem în care pedeapsa este deja stabilită?
Opinia mea despre Culoarul morții
Mi-am dorit să citesc o carte de Stephen King pentru a intra în spiritul toamnei și al Halloween-ului, însă Culoarul morții m-a surprins prin intensitatea emoțiilor pe care le-am trăit. Mai exact, am plâns teribil de rău citind această carte. Mă așteptam la o poveste dură, dar nu credeam că voi ajunge să plâng citind această carte. Deși este cunoscut drept un maestru al horror-ului, King reușește aici să creeze o poveste mai mult tragică și emoționantă decât înfricoșătoare.
Deși începutul cărții are un ritm mai lent, odată ce adevărul despre John Coffey a ieșit la iveală, am citit paginile cu sufletul la gură. Scenele care îl implică pe Delacroix m-au făcut să simt cu adevărat stilul inconfundabil al lui King. Am auzit că filmul este emoționant, dar nu m-aș fi așteptat să am aceeași reacție și la carte. Însă Culoarul morții te atinge într-un mod neașteptat.
Finalul nu este unul fericit, dar acest lucru era de așteptat de la un autor ca Stephen King. Deși aș fi sperat la ceva mai blând, am realizat că povestea lui John Coffey nu putea avea o încheiere de roman vesel. Este o poveste puternică, cu accente supranaturale, care te prinde și te face să simți un amalgam de emoții.
Deși mulți au citit deja această carte sau au văzut filmul, o recomand oricui nu a avut încă ocazia să o descopere. Culoarul morții este o poveste care merită atenție, nu doar pentru latura ei dramatică, ci și pentru modul în care King explorează umanitatea în cel mai întunecat colț al existenței ei. John Coffey este unul dintre cele mai complexe personaje din această carte și vă încurajez să-i descoperiți povestea. Vă asigur că nu veți regreta. Dați o fugă pe Libris și băgați în coș această carte și intrați în spiritul tomnatic!
Vă doresc o toamnă minunată și lecturi strălucite tuturor!
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Libris
Alte recenzii de la Stephen king:
