Mă gândeam să vorbim astăzi despre Holly. Mai bine zis, eu să vorbesc tastând și să vă pun la curent cu schimbările din viața ei. Da, știu că nu-i frumos să vorbești oamenii pe la spate, dar cred că e valabilă regula asta doar când spui lucruri negative. Iar eu, cam 99% cel puțin, sunt mulțumită de modul în care a evoluat și s-a maturizat femeia aceasta în ciuda mediului și a oamenilor care au încercat s-o oprească din creștere.
Poate cel mai bine este să vă spun întâi despre care Holly este vorba. Este vorba de Holly Gibney, femeia plină de anxietăți și fobii, luată de Bill Hodges sub aripa sa, pe care a ajutat-o să înflorească și să-și descopere talentele și abilitățile și care în Ce-am găsit al meu să fie se transformă dintr-o introvertită ruptă de societate în activa și inspirata parteneră detectiv a lui Bill.
În această carte descoperim o Holly independentă, liberă, posesoare a unei agenții de investigații, care a reușit să lege câteva prietenii trainice cu oameni deosebiți pe care îi iubește și care la rândul lor o iubesc. Holly încă se luptă cu dependența de fumat și are din ce în ce mai multe tabieturi, dar acestea sunt parte din farmecul ei, evident. Este deja un detectiv cu experiență pe care, datorită investigațiilor în care a fost implicată în trecut, nimic nu-l mai ia prin surprindere.
Cazul din această carte pare inițial unul chiar banal. O mamă disperată a cărei fiică a dispărut. În timp ce femeia suspectează o răpire, polițiștii par convinși că fata a fugit de acasă pentru a scăpa de problema des întâlnită: veșnica situație conflictuală și tensionată mamă-fiică.
Holly nici măcar nu are de gând să preia acest caz deoarece situația, atât la agenția de detectivi, cât și pe plan personal este destul de dificilă. Mama ei, Charlotte, cea care a terorizat-o și i-a impus ritmul vieții atâția ani, a murit bolnavă de Covid și convinsă de teorii conspiraționiste absurde. Epidemia bântuie în oraș, lumea este reținută de la socializare, partenerul actual al lui Holly, Pete, este el însuși infestat cu virusul. Oficial, Holly este în concediu.
În ciuda acestor lucruri, Holly este convinsă să plece pe urmele lui Bonnie Dahl, o tânără de 23 de ani, bibliotecară, entuziastă și recent despărțită de fostul partener. Căutările și detaliile pe care le obține complică din ce în ce mai tare povestea, ridică semne de întrebare și despre alte dispariții neelucidate din zonă și toate drumurile par să ducă către una dintre cele mai respectabile case din cartier, locuința a doi profesori universitari eminenți aflați la vârsta pensionării deja, Rodney și Emily Harris. Să nu vă așteptați să faceți cunoștință cu bătrânei simpatici și cumsecade, în tiparele lui Stephen King sunt regăsite foarte rar, spre deloc, astfel de personaje. Înarmați-vă cu sânge rece și curaj și dacă aveți un stomac sensibil, nu luați masa înainte de lectură.
Patruzeci de ani este momentul în care trebuie să încetezi să mai glumești că ești încă tânăr. Dacă nu o faci – dacă te abonezi la astfel de prostii precum „patruzeci este noul douăzeci și cinci” – te vei trezi că începi să aluneci. Doar puțin la început, dar apoi puțin mai mult, și dintr-o dată împlinești cincizeci de ani, cu burta atârnând peste catarama curelei. La douăzeci de ani, trupul iartă. La patruzeci de ani, iertarea este provizorie în cel mai bun caz.
Nefasta întâlnire dintre Holly și familia Harris va fi explozivă și plină de violență și vă vor lua prin surprindere abilitățile și dârzenia dovedite de solitara noastră detectivă, dar nimic n-o poate opri atunci când în joc sunt siguranța și viața puținilor, dar deosebiților ei prieteni.
Cu cât îmbătrânește, cu atât rezistența tinerilor o uimește.
King ne avertizează încă o dată să nu ne lăsăm înșelați de aparențe și să încercăm să cercetăm adevăratul caracter al omului ascuns sub masca socială. Până unde poate merge cruzimea, răutatea și nebunia umană aflați doar dacă o luați pe Holly cu voi la plimbare. Ah, să nu uit, să purtați mască în preajma ei. Chiar dacă-i vaccinată!
Just when you think you’ve seen the worst human beings have to offer, you find out you’re wrong!
Alte recenzii de la Stephen King:
