Romanul DAN de Adrian Năstase este, așa cum spune chiar autorul său, „un carusel de emoții care va purta cititorul într-o sarabandă în care se vor amesteca dragostea, ura, frustrarea, groaza și speranța. Dan este un roman atipic și curajos deopotrivă. Dan este o carte care va ridica sprâncene și va încerca să ofere soluții la întrebări fără răspuns”. Așa cum aflăm chiar din titlu, personajul principal este Dan, dar cine este el și ce îl face atât de special încât să îi aflăm povestea.
Dan de Adrian Năstase – un roman în care nimic nu e ceea ce pare
De la început, din seara banchetului, ne dăm seama că protagonistul este Dan. Ne-o spune titlul romanului, ne-o spune accidentul prin care acesta trece, ne-o spune modul în care este introdus personajul în scenă. Ulterior, scena din spital și diriginta speriată rămân în urmă, pentru a începe ceea ce avea să fie povestea vieții lui Dan, din momentul în care părinții lui se cunosc și până în prezentul nu tocmai fericit pentru el. Să fie doar atât și toată cartea să spună povestea unui adolescent care, cel mai probabil, își va pierde viața până la final?
Trecând prin drama familiei lui Dan, acțiunea se rupe din nou, fiind întreruptă de pagini care mi-au atras atenția înainte de a le citi, prin fontul diferit. Aici, descoperim alte personaje, dar și alte vremuri. Așa ajungem să îl cunoaștem pe Laredafet, un personaj misterios, înconjurat de preoți și ispitit de Sarah. Frânturile din viața lui Laredafet sunt scurte, dar fascinante, fiind scrise într-un mod complet diferit de restul cărții.
Totul devine și mai interesant datorită faptului că aceste scene par să nu aibă nicio legătură cu restul cărții și cu toate acestea, ele apar între coperțile romanului Dan. Care este legătura dintre Laredafet și adolescentul accidentat? Răspunsul la această întrebare va fi oferit cu generozitate de autor, abia la sfârșit, menținând atenția cititorului vie, până la final. Astfel, Dan se transformă într-un roman în care lucrurile nu sunt ceea ce par.
Sentimente intense, descrise cu pricepere de autor
În romanul Dan, autorul acordă o importanță covârșitoare sentimentelor și stărilor personajelor. Frica pe care o simte diriginta atunci când își dă seama ce s-a întâmplat cu elevii săi, are darul de a se transmite imediat cititorului. La fel și sentimentele mamei protagonistului, care trece de la dragoste la scârbă și mai apoi la ură, față de soțul său și față de propria viață. Niciun personaj nu este cruțat de analiza psihologică pe care autorul o face cu măiestrie, ceea ce generează un impact considerabil asupra cititorului, care ajunge să simpatizeze cu personajele, să le urască sau să se teamă pentru ele. Deși este în pat, imobilizat și la un pas de a-și pierde viața, atunci când dintr-o uneltire, corpul lui Dan riscă să fie furat, tensiunea crește, iar autorul prezintă situația cu dinamism și pricepere, menținând suspansul și jucându-se cu starea cititorului.
Un roman psihologic? Un roman de dragoste? Un thriller? O dramă? Sau toate la un loc?
Oricât de mult aș fi încercat, nu am reușit să categorisesc romanul Dan, pentru că acesta are din toate câte puțin, îmbinând elemente specifice mai multor genuri, astfel încât să rezulte un roman original, incitant și misterios, care te va ține prins în acțiune de la început până la sfârșit. Toate întrebările care se nasc în mintea cititorului vor primi răspuns în cele din urmă, venind să dovedească faptul că, cele mai multe dintre concluziile personale, trase pe parcursul lecturării, au fost eronate. Modul în care autorul expune acțiunea provoacă imaginația cititorului, determinându-l să creeze involuntar scenarii și să anticipeze ce urmează să se întâmple, doar pentru ca acțiunea să urmeze un cu totul alt fir decât ar fi fost așteptat.
Un protagonist care nu participă la acțiune
Un alt aspect interesant pe care l-am remarcat la Dan este faptul că protagonistul nu participă la acțiune aproape deloc, sau cel puțin așa pare la început. Dacă în debutul romanului aflăm că acesta a avut un accident care îl va costa probabil viața, ulterior începe povestea vieții lui de la primul contact al părinților. Avem tendința să uităm de Dan, concentrându-ne pe relația celor doi, care se degradează pe zi ce trece. Comportamentul scandalos al bărbatului, drama femeii și descrierea unei societăți despre care majoritatea avem o viziune romanțată, fac ca Dan să cadă într-un plan secundar. Incursiunea în trecut, într-un univers medieval, ritualul, preoții cu comportament ciudat, crează și mai multă confuzie, mutându-l pe protagonist și mai mult în ceață. În cele din urmă, protagonistul Dan se naște și povestea pare să aibă din nou legătură cu titlul cărții. Abia în momentul în care este creată și expusă legătura dintre Dan și Laredafet, ne dăm seama că acesta a fost de fapt prezent tot timpul și că nimic nu este ceea ce pare.
Povești de dragoste cu un final neașteptat
Povestea de dragoste a părinților lui Dan este tristă, iar finalul este tragic, sângeros chiar. Un sacrificiu inutil și monstruos, spulberă complet posibilitatea ca cei doi să aibă o viață împreună, chiar dacă este posibil ca în sufletul cititorului să tresară o scânteie de speranță. Povestea dintre Laredafet si Sarah, expusă succint, pare sortită eșecului și interzisă în lumea în care cei doi trăiesc. Finalul însă ne readuce în prezent, unde personajele din trecut se regăsesc, într-un deznodământ dramatic. Deși sunt împreună, cele două suflete, captive în două corpuri care nu le ajută deloc, par atât de departe, încât povestea lor pare să se fi terminat înainte de a începe.
Romanul Dan este potrivit pentru toți cei care vor să citească o poveste altfel, în care nu au loc clișeele și în care misterul generează tot felul de întrebări, ajungând chiar la introspecție și dezbateri existențiale. Ce se întâmplă cu noi după ce murim? Vom plăti pentru greșelile făcute într-o altă viață? Există viață după moarte? Răspunsul la toate aceste întrebări poate fi găsit în paginile romanului Dan, scris cu dibăcie de Adrian Năstase.
Alte recenzii de la Adrian Năstase:
