Viața noastră este generată de iluzii, iar întâmplările sunt reprezentate de vise, astfel încât întreaga existență este o poveste pe care putem să o relatăm oricui!
Este prima carte fantasy pe care o citesc și probabil că nu va fi ultima. Nu era genul meu de lectură, dar având în vedere că abordează două subiecte care mă pasionează în general, era cazul să-mi extind visarea și pe partea aceasta. Dragostea și șamanismul sunt cele două motive, acesta din urmă fiind în stadiul de explorare. Mă pasionează tot ce ține de spiritualitate, viață înainte și după moarte, suflete ținute prizoniere, reîncarnare și suflete pereche.
”Descendența” de Cristina Zegheru este o carte interesantă, ușor de citit și plină de mister, prea mult mister aș spune eu. Visele acelea întortocheate și însângerate mi-au cam dat fiori pe șira spinării, dar m-am bucurat și amuzat în același timp de reacțiile mele. E totuși doar o carte, nu e ca și când lucrurile s-au și întâmplat, sau mai știi; cu siguranță au prins viață în imaginația Cristinei, o imaginație de altfel foarte bogată, după cum vom observa.
Jessica este o tânără adolescentă normală, sau cel puțin așa ar fi trebuit să fie, doar că ea nu se considera astfel. De când era copil, nopțile îi erau asaltate de niște coșmaruri interminabile, ce o aruncau în abisul necunoașterii de sine. Tot ce îi apărea în vis noapte de noapte ținea de domeniul stințifico-fantasticului, erau cadavre peste tot pe unde călca, mirosuri mortuare și tot felul de absurdități care nu aveau nicio logică.
Nopțile îi deveniseră dușmani de temut, transformând-o într-o somnabulă fără leac, pierdută prin pivnița casei, câutând mistere și ascultând de niște voci care îi vorbeau, dar de care ea nu avea habar. În momentul în care este acuzată pe nedrept de vandalism de către directorului școlii, lumea ei începe să se năruie.
Într-o seară, în urma unui nou coșmar, Jessica ajunge iar în podul casei, de data aceasta ghidată de un spirit; în încăperea întunecată găsește mai multe lucruri care au aparținut părinților ei, printre care și o cutie cu o poză a lor, un pandativ albastru și o scrisoare de la mama ei, din care află că este o fiică a spiritelor, fiică de șamani.
Nu voi putea admite niciodată că sunt șaman. În fața unei astfel de persoane, logica valorează mai mult decât adevărul. Prefer să păstrez tăcerea și să las lucrurile să decurgă de la sine.
Bunica ei, singura persoană de încredere, sau cel puțin așa o considera până atunci, face front comun cu directorul școlii pentru a o trimite la un institut psihiatric, să-și continue studiile, pentru o perioadă determinată, sub formă de pedeapsă. Jessica crede că poate avea încredere în ea, din moment ce era singura ei rudă rămasă în viață, dar comportamentul ciudat al bunicii din ultima perioadă îi înlătură și ultima fărâmă de speranță.
Ajunsă la institut, Jessica se închide și mai mult în lumea ei stingheră și amară, refuzând orice tip de contact cu colegii ei de breaslă. Evenimente ciudate continuă să apară, singura prietenă care apare în peisaj fiind o fantomă, făcând-o să pară mai nebună decât ar fi fost în realitate. Noua ei gașcă de amici, care mai mult o resping decât să o bage în seamă, se vor arăta pe parcurs mai folositori decât ar fi crezut.
De când ai venit aici, nu am putut să mi te scot din minte. Am încercat orice, să nu mai vorbesc, să mă port urât, să fiu distant, să nu mai iau masa cu ceilalți. Aș fi făcut orice să mi te scot din minte.
Matthew este acea persoana surpriză, care apare în viața ei când se așteaptă mai puțin. Cu o atitudine răutăcioasă și un comportament necizelat, o respinge cu bună știință de la început, făcând-o să se simtă dată la o parte. Dar de fapt, în spatele aparențelor, stă o persoană cu sentimente, gata să apere prin orice mijloc femeia care i-a câștigat pentru totdeauna sufletul.
Două lumi, un singur suflet.
Într-o lume anormală, suntem creatorii propriei noastre realități. Cu cât ne zbatem mai mult, cu atât lucrurile se pot înrăutăți și pot degenera într-o poveste fără sfârșit. Dar atunci când îți deschizi inima și te lași condus de forța cu care te poartă sufletul, lucruri minunate sunt pe cale să ți se arate. În viață nu vei primi mai mult decât poți duce, iar dacă deja consideri că ai văzut prea multe, deschide bine ochii și pregătește-te pentru ce urmează…
Povestea m-a acaparat, mi-a plăcut intensitatea cu care au fost descrise visele și m-a făcut să meditez cu ochii deschiși la povestea din spatele poveștii. Am rămas însă cu destul de multe curiozități, așa că-i sugerez autoarei să ne surprindă cu o continuare a poveștii, într-un viitor apropiat.
Alte recenzii de la Cristina Zegheru:
