Astăzi am făcut o călătorie până în Rai, cu sufletul, alături de Corina și Edy, personajele principale din cartea Descoperirea de Marga Apostoiu.

Vă mărturisesc că de la prima pagină până la ultima am stat cu sufletul la gură, fără să simt cum a trecut timpul.

Prin delicatețea cuvintelor bine alese de autoare am avut ocazia să trăiesc emoții de care nu credeam că sunt capabilă: dragostea nemărginită, calmul de la capătul suferinței, speranța neclintită.

Totul a început cu:

“O zi ploiasă, mohorâtă ca sufletul meu și așteptam să intru în sală. Eram furioasă, absentă cu mintea din acel loc și doream să se termine totul într-o secundă. Mi-am întors privirea spre ușă și-un val de căldură mi-a îmbujorat fața. Edy își strângea umbrela și intra.”(pag.28)

Nu e magic felul în care se simt sufletele pereche? Dintre atâția oameni pe care îi întâlnești zilnic, atunci când apare alesul/aleasa sufletul vibrează nestăpânit de emoție și bucurie.

“Eram înconjurată de flori, dar adevărata bucurie era prezența soțului meu. Aș fi dat toate florile din lume pentru a fi cu el. Pentru fiecare om, persoana iubită face cât toată lumea la un loc. E bucurie, tristețe, căldură, răcoare, odihnă…E ultima picătură de apă de la robinet, e sarea și piperul vieții.” (pag.63 )

Mi-a plăcut felul în care trăirile personajelor sunt descrise cu o transparență autentică.

Conform cuvântului de început scris de dl. Girel Barbu, cartea a fost scrisă în 1995. Poate și faptul că experiențele erau vii în suflet, face ca emoțiile transmise printre rânduri să fie atât de intense și pătrunzătoare.

Cei doi se căsătoresc și vor deveni la scurtă vreme părinți.

“ – Pofta vine mâncând! Uite, îți țin companie…Doamne, nici n-am apucat să-ți spun ce fericit sunt…Doamne! Sunt tătic! Sunt tătic! Soția mea, mai presus de toate! Băiețelul meu! Voi sunteți fericirea mea…” (pag. 65)

Dar la fel cum spune și autoarea:

“Când intri în viață nu știi ce te așteaptă, când intri în moarte nu știi ce găsești.”(pag. 74)

Destinele celor doi cunosc o altă cale acum. Nu cea a părinților care se bucură în fiecare zi de felul în care cel mic crește, ci calea părinților care se roagă să rămână în viață micul lor prunc.

Mihai-Daniel, bebelușul care a preluat, în carte, numele din viața reală i-a ajutat pe cei doi să dobândească lumina în suflet, trecând mai întâi prin durerile Iadului.

Copilul are probleme cu plămânii și mama este nevoită să stea mai multe luni în spital.

Stările, emoțiile, speranțele, visele din nopțile agitate pe care le are o mamă sunt redate printr-un limbaj literar care nu absoarbe din afinitatea emoțiilor. Corzile sufletului sunt lăsate la vedere descrindu-se fiecare mișcare fidel.

“Lunile au trecut cu repeziciune, emoțiile, aducerile-aminte, lacrimile; însă ne avem unul pe altul…Totuși…căsnicia fără copii este ca cerul fără soare, lună, stele și viața este searbădă.”(pag.129)

Cum vor suporta ei durerea pierderii lui Mihăiță, dacă vor rămâne împreună sau vor mai avea puterea să își mai dorească vreodată copii veți afla din carte.

Pentru mine a fost o carte pe care am început-o și nu am mai putut să o las jos până nu am terminat-o. Voiam să știu unde duce povestea, care este rostul suferinței pentru acești doi părinți.

Îi mulțumesc autoarei Marga Apostoiu pentru curajul de a împărtăși aceste emoții cu sufletul deschis. Am avut, astfel, oportunitatea să înțeleg cât de multă suferință poate suporta o mamă, cât de benefică este în acele momente îmbrățișarea omului drag, cum sufletul unui copil poate veni aici pe Pământ doar pentru o scurtă perioadă pentru a salva părinții, spiritual.

Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să nu ne pierdem credința nici când viața pare că nu mai are sens. Fiecare experiență are menirea ei, iar Soarele va continua să răsară pe cer.

O recomand tuturor celor care vor, pe viitor, să devină părinți sau sunt deja.

Veți aprecia mai mult darul de a fi părinte și de a-l avea pe omul drag alături de voi!

Cartea se poate comanda pe adresa de email apostoiumarga@yahoo.com!