Cartea Despre cele ce pot fi a fost publicată în anul 2018 la Editura Junimea, Iași.
Cătălin Rojișteanu a mai scris pe lângă această carte și manuale, note de curs sau lucrări de
specialitate dintre care: Optimizarea parametrilor, Statistici și probabilități, Informatică juridică sau
Arme neletale și nedistructive. Printre acestea a publicat și un volum de poezii intitulat Kiu&Vai, editat în
2016.
Autorul ne îndeamnă să citim cartea “ca pe un pahar de vin (doar unul!) băut de sete”. Și așa,
am început cu sete să descopăr misterele cărții.
Deși prima parte intitulată “Decolportul universal” m-a făcut să cred că va fi o carte pentru
bărbați, cu amănunte tehnice, am fost plăcut surprinsă să descopăr printre pasaje emoții, stări, senzații
“Matilda respira. Trăia. Îl privea prin ușa deschisă a băii pe Marcel. Îi cunoștea corpul, dar reușea adesea
să o surprindă cu câte ceva. Adora finalul în care totdeauna se simțea iubită, întrucâtva copleșitor.
Atunci îi spunea în glumă că se bucură că a găsit un bărbat cu imaginație. Și zâmbea. Zâmbi din nou.”
(pag. 32)
Modul de expunere predominat este narațiunea bine estetizată pentru a înțelege cursul firesc al
acțiunilor:
“Cu siguranță, Marcel chiar ar putea avea o amantă. Nu, ce non-sens, ce lipsă de logică a vieții!
În dimineața aceea l-a refuzat din nou.” (pag. 44)
îmbogățită des de dialoguri picante care descriu în mod direct caracterul personajelor:
“ – În regulă, ai la dispoziție o oră. – Ești psiholog? – Tu ești pisălog. – Vreau să spun că doar psihologii se
plătesc la oră. – Dimpotrivă, dragă prietene, același lucru li se poate reproșa și meditatoarelor de pian și
prostituatelor, la fel de bine ca și unui muncitor în construcții.” (pag. 151)
Originalitatea cărții este dată de umorul presărat des printre rânduri: “privea menopauza prin
telescop” (pag. 7),
“Primul meu fiu a venit pe lume privind tăcut în jur. Pentru că nu a plâns, a primit o
notă foarte proastă din partea medicului obstetrician. M-am bucurat că medicul nu era ceva cadru
didactic mai tradiționalist, pentru că nașterea copilului s-ar fi terminat clasic: – Nota patru, treci la loc”
(pag.138)
Pe lângă umor, ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost felul în care sunt descrise situații din
realitatea curentă: “– Masa contează, Marcel, doar masa contează. Meseni se găsesc. Vin, pleacă, se
opresc, se uită, o postează pe Facebook.” (pag. 9).
Am simțit lectura nu ca pe un pahar de vin, ci ca pe o conversație interesantă despre perioada
modernă în care ne aflăm, alături de un prieten drag, savurând un pahar de vin.
Cartea este ușor de citit, destul de captivantă cât să te facă să te desprinzi de cotidianul zilnic și
atât de bine scrisă incât să te poți identifica în diferite ipostaze din care să simți că uneori e chiar bine să
fii doar cel care privește din exterior.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE editurajunimea.ro
Alte recenzii de la Catalin Rojisteanu:
