Am impresia că vorbesc despre Jennifer L. Armentrout de o viață, de 1000 de ani și tot mai găsesc alte laude pe care să i le aduc. Este una dintre autoarele mele preferate și deși mulți spun că este comercială, eu îi contrazic și îi provoc să scrie la fel de bine ca ea și după aceea vorbim. Cred că am citit aproape toate cărțile sale, de la standalone și până la serii și mereu vine cu ceva nou, cu un element surprinzător sau cu un personaj atipic pentru istoricul ei de character sau word building.
„Din Sânge și Cenușă” este primul volum dintr-o serie de 6 (anunțate până acum). În română doar acesta este tradus, însă în engleză avem deja primele 3 apărute. Evident, eu le-am citit pe toate pentru că nu am putut să aștept și să risc să uit sau să pierd legătura cu personajele care mi-au plăcut. Am avut ceva de muncă cu aceste volume, fiind destul de lungi, dar m-am descurcat cu brio, spun eu. Cartea este diferită față de altele scrise de Jennifer pentru că se vede cât de mult s-a documentat pentru wordbuiding și ce muncă intensă a fost în spate. Uneori prea multe detalii pot face diferența și pot delimita o carte bună de una rea, însă o să vorbim mai multe puțin mai încolo. Mulțumesc frumos Libris.ro pentru carte.
Sursa – https://chaotic-soull.tumblr.com/post/646006626471591936/always-he-whispered-in-the-breath-we-shared
Poppy este personajul nostru principal, Fecioara, fata cu un scop măreț în viață, ce se va dedica zeilor la vârsta de 19 ani. Rămasă orfană de mică și avându-l alături doar pe fratele său, Poppy s-a trezit într-un univers în care simte că nu își găsește locul, dar din păcate, nu face multe lucruri pentru a-și croi o altă soartă, pentru că acest lucru nu i s-a permis. Nu are voie să vorbească cu nimeni, să interacționeze, poartă doar alb și are chipul acoperit, pe scurt, este complet singură. În plus, este mereu agresată fizic de oamenii care nu fac decât să profite de naivitatea și supunerea ei, lucru care m-a enervat peste măsură. Suportă totul pentru scopul ei măreț, care îi va aduce Ascensiunea și care va permite poporul ei să fie în pace. ÎNSĂ, lucrurile nu stau deloc așa și realitatea lui Poppy se va clătina încet cu încet, pe măsură ce începe să descopere lucruri care o tulbură și care o fac să își pună multe semne de întrebare. Totul este incert, de la originile sale, de la părinți și până la viitorul său, pentru că nimic nu este ceea ce credea și lumea i se sfărâma în bucăti.
Hawke apare în viața ei și este sursa acestor incertitudini și îndoieli, pentru că îi prezintă o altă perspectivă și îi dă mereu posibilitatea de a alege ce vrea să facă, lucru care nu i s-a mai întâmplat până atunci. Este numit garda sa personală și își va dedica viața protejând-o și având grijă ca Fecioara să nu sufere. Între timp, între cei doi se va forma o legătură puternică, dar și interzisă, pentru că Poppy nu are voie să se îndrăgostească sau să aibă un contact de orice fel cu niciun bărbat. Legătură lor devine din ce în ce mai puternică, însă Hawke are lucruri de ascuns și un trecut tragic care l-au format într-un mod în care nimeni nu se aștepta. Are principii care poate nu îi fac cinste, dar din cauza celor trăite, nu își poate învinge țelurile.
Legătură lor mi-a plăcut foarte mult și am avut multe semne de întrebare în ceea ce îi privește, fiind mereu un mister deasupra lui Hawke. Recunosc, mi-a plăcut mai mult Hawke decât Poppy, o combinație super reușită de erou bun Vs erou rău, din care fiecare cititor a luat ceea ce a crezut că îi place mai mult și și-a format o anume părere. Eu am încercat să îl analizez din toate punctele de vedere și sincer, mi-a fost greu să nu judec, dar am făcut mare efort și i-am dat „the benefit of a doubt”, pentru că trecutul lui chiar a fost traumatic și am ajuns să îl înțeleg și să justific modul în care a acționat. Nu știu dacă am fost fraieră sau nu, însă am căzut imediat în această „capcană” și l-am îndrăgit imediat fără să îmi pară foarte rău. Cred că este unul dintre cele mai duale și complexe personaje masculine ale lui Jennifer L. Armentrout, deci din acest punct de vedere a reușit ceea ce și-a propus.
Unde consider că mai avea de lucru? Wordbuilding-ul m-a zăpăcit maxim și m-a făcut să nu înțeleg toate informațiile din prima. Recunosc, unele nici acum nu cred că le știu pentru că au fost prea complicate, prea multă istorie, prea multe legături și ce au făcut zeii și X și Y și Doamne, nu se mai terminau acele pagini. Mi-a adus aminte de „Crescent City” de Sarah J. Maas, pentru că și în acea carte m-am izbit de acest stâlp de informații complicate și alambicate care mi-au mâncat sănătatea și neuronii și efectiv, m-au descurajat să continui povestea. Eu am mai avut o tentativă de începere a acestei povești și FIX partea aceasta m-a făcut să o las, pentru că nu eram în starea în care îmi doream să asimilez și să învăț și să pun pe hârtie informații. Eh, dacă depășești acest hop și îi dai o șansă, acțiunea care te ține cu sufletul la gură începe de la 70% încolo, adică cam la ultimul sfert. Minunat, nu-i așa? 😀 Mulțumesc frumos Libris.ro pentru carte.
O lectură captivantă, muncită și extrem de aclamată, pe care o recomand, în ciudat celor 700 și pagini. Aveți rabdare și vă rog să îi dați o șansă, pentru că veți avea surprize mari de descoperit. Eu consider că merită prima carte, doar pentru a descoperi volumul 2, ce din punctul meu de vedere a fost MINUNAT și mi-a plăcut extrem de mult și l-am citit cu drag și cu entuziasm. Evident, Poppy și Hawke meritau să îi dau cap în cap, pentru că le-a venit foarte greu mintea la cap, însă așteptarea a meritat și au reușit să se maturizeze într-un final.
Alte recenzii de la Jennifer L. Armentrout:
