Pot considera că am găsit în sfârșit o carte care să mă lase fără cuvinte și să îmi permită la final să zic doar: „Ce a fost asta???”. „Dispariția lui Daniel Tate” întră în topul celor mai ciudate dar și palpitante cărți, pentru că mă gândesc constant de când am terminat-o ce imaginație a trebuit să aibă Cristin Terrill pentru a aduce în prim plan acest tip de poveste, ușor bolnăvioară, dar foarte satisfăcătoare.
Încă de la primele pagini am dat piept cu o parte din calitățile cărții, șocantă și destabilizatoare, urmând ca pe măsură ce acțiunea evoluează, să devină din ce în ce mai confuză. Un băiat plecat de acasă de ceva vreme și sătul de statul pe străzi se „auto-internează” într-un centru de asistență socială, unde se preface că este destabilizat emoțional. Nu știm multe despre el, decât că este un maestru mincinos și induce toată lumea în eroare. Atunci când este amenințat cu internarea într-un azil de nebuni, trebuie să fugă, dar reușește să fure identitatea unui băiat dispărut în urmă cu 10 ani, Daniel Tate. Polițiștii îl cred și îl restituie familiei. De aici începe dansul, pentru că toate acțiunea devine din ce în ce mai ciudată și întortocheată. Acest băiat, pentru că nu îi știm numele, se dă drept Daniel Tate și începe să fure viața celui de drept, deși aproape sigur acesta a murit în urmă cu ceva vreme. Este destul de abil și o perioada ii minte pe toți, dar încet, încet minciunile lui se dărâmă, deoarece familia și profesorii sunt pe urmele lui. Daniel devine un personaj malițios, pe care îl urăști, dar îl și admiri în același timp, pentru că este extrem de inteligent și atent la detalii.
Ce mi-a plăcut și mi s-a părut extrem de interesant la această carte este faptul că te invită să o citești pe nerăsuflate, deoarece nu are capitole. Dap, are decât paragrafele despărțite de un mic spațiu, dar în rest acestea nu sunt numerotate în niciun fel. Te face să citești cu precauție fiecare pagină, să nu te arunci în presupuneri și să fii rezervat în a face un scenariu, pentru că oricum până la urmă nu o să fie așa cui ai zis 🙂 Atâtea minciuni, atâtea scenarii și piste false, încât la sfârșit am zis „Mă las bătută!!”, pentru că a fost prea mult. Oricum finalul nu puteam să îl prevăd, de aceea există această delimitare între cititorii care citesc și autorii care scriu:).
„Dispariția lui Daniel Tate” de Cristin Terrill este o carte originală, cu o abordare foarte interesantă, ce sigur o plasează printre cele mai bune thrillere ale anului 2018. O recomand cu drag celor pasionați de acest gen, dar și celor care vor ceva nou, pentru că este bine să spargă gheață cu ceva inedit, diferit.
Alte recenzii de la Cristin Terrill:
