Eu ador scriitura lui Dostoievski, de când l-am descoperit prin opera Frații Karamazov, deci această alegere de lectură a venit foarte firesc. Demult voiam să aflu detalii și despre povestea care a stat în spatele vieții acestuia, o viață aproape în oglindă cu viețile unora dintre personajele sale (vezi crizele epileptice ale personajului principal din Idiotul, aplecarea spre jocurile de noroc ale personajului Dmitri din Frații).
Biografia scrisă de scriitorul britanic Alex Christofi m-a ajutat foarte mult să înțeleg că operele geniale nu pot fi scrise de cei care nu au străbătut drumul unor cazne aproape de limita extraordinarului, acele suferințe fiind transpuse apoi într-o experiență cathartică pentru cititor.
Autorul intercalează ficțiunea autobiografică a lui Dostoievski cu viața lui fantastică, pentru a fi cât mai aproape de felul cum gândea acesta; ținând cont că proiectul major a lui Dostoievski a fost să cunoască cât mai îndeaproape tipologiile umane.
Cartea aceasta împletește cercetarea riguroasă a lui Christofi, cu fragmente scrise la persoana întâi, de însuși Dostoievski, cu contextul politic și social în care a trăit acesta.
Termenul de îndrăgostit din titlu nu se rezumă doar la un Dostoievski îndrăgostit de cele mai importante femei din viața sa. Îl vom cunoaște pe Dostoievski – îndrăgostitul – de copiii lui, de fratele mai mare Mihail, de literatură și de scris, de religia ortodoxă, de convingerile sale politice și filozofice și de sufletul uman, pe de-a-ntregul.
În special, de spiritul asuprit al iobagilor, de cei umiliți, de cei oprimați de contextul vremurilor Rusiei țariste de secol XIX. Mai nutrea sentimente de admirație vizavi de poetul rus Pușkin și de scriitura lui Charles Dickens.
Citind această biografie, am constatat că cele mai dramatice evenimente din traiectoria personală a celui care a fost unul din cel mai mare scriitori al lumii, precum calvarul simulacrului de execuție și cei patru ani petrecuți ca prizonier în Siberia, crizele epileptice care rezultau în experiențe nepământene, precum și veșnica pendulare între credință și raționalizare, au imprimat masei de personaje dostoievskiene câte puțin din fondul sufletesc al acestuia.
Văd că viața e peste tot, înlăuntrul meu. A fi om între oameni, acesta e scopul vieții, am înțeles eu. Această idee a pătruns în trupul și sângele meu. Da, e drept! Mi-am decapitat sinele spiritual, creativ, măreț. Sunt multe idei pe care încă nu le-am așternut pe hârtie. Mă vor tortura, e adevărat!
Ca o umbră întunecată peste viața lui Dostoievski a fost starea de sănătate precară și dependența de jocurile de noroc, dependență care, în momente importante ale vieții l-a sărăcit și pus în ipostaze mai puțin demne. Chiar romanul „Jucătorul”, a fost scris în grabă, pentru a-și achita datoria față de editorul său, subiectul fiind inspirat de adicția sa.
În ceea ce privește viața sa romantică, a fost căsătorit de două ori, și a mai avut încă vreo câteva străfulgerări de îndrăgostire, mai mult sau mai puțin platonice.
Dar singura lui iubire adevărată va fi și ultima lui soție, mult mai tânăra stenodactilografă Anna Grigorievna, care îi va dărui patru copii, dintre care doi vor muri de mici.
Căldura inimii lui o vedem reliefată puternic în compania copiilor săi, aidoma personajului prințului Mîșkin, din Idiotul.
La ocnă, în Siberia, Biblia dăruită de soția unui fost revoluționar i-a deschis ochii spre Adevăr, iar anii grei petrecuți acolo, îl vor apropia mai mult de credință și de traiectoria sa literară, chiar dacă i-au accentuat și instabilitatea firii sale.
L-a ales în final pe Dumnezeu, chiar dacă a avut parte de multe episoade traumatizante în viața sa. O existență care s-a încheiat apoteotic, și puțin prematur, la 56 de ani, ascultând în fundal o ultimă lectură simbolică, rostită din gura iubitei soții Anna: parabola fiului risipitor.
Dacă cineva mi-ar dovedi că Iisus este în afara adevărului și că în realitate adevărul este în afara lui Hristos, atunci aș prefera să trăiesc într-un Hristos decât în adevăr.
O să mai aflați și picanterii despre presupusa rivalitate dintre Dostoievski, Tolstoi și alți scriitori faimoși ai vremii, și detalii despre întâlniri providențiale.
Dacă și voi sunteți admiratori ai acestui scriitor, sau poate ați vrea să-l abordați, dar vă temeți de adâncimea filozofică a romanelor sale, eu cred că această carte poate fi un punct bun de plecare pentru a înțelege fenomenul Dostoievski.
Alte recenzii de la Alex Christofi:
