Dragă Emmie Blue de Lia Louis a fost o adevărată surpriză pentru mine. Nu am citit nimic de la această autoare și am cumpărat cartea acum câteva luni, după ce am citit pe spate despre ce este vorba. Am terminat lectura de curând și pot spune că nu a fost deloc o poveste clișeică, așa cum, sincer, mă așteptam. Cartea te „păcălește” în primele câteva zeci de pagini și ai impresia că poți intui cum se va termina totul, dar nu e deloc așa.
Nu pot spune dacă am crezut sau nu vreodată în destin și nu știu dacă anumite lucruri sunt coincidențe sau este „scris” să se întâmple. La 16 ani, Emmie Blue dă drumul de pe plajă unui balon roșu cu un bilet pe care a scris adresa de email, numele ei și un secret despre care simțea nevoia să vorbească, dar nu avea cu cine. Spre surprinderea ei, balonul ajunge departe, în Franța, și este găsit de un tânăr de vârsta ei, Lucas Moreau. După câteva schimburi de mesaje, cei doi devin cei mai buni prieteni și se vizitează regulat. Lucas este cel care află povestea tulburătoare a lui Emmie și cel în care are încredere deplină.
V-ați cunoscut în niște circumstanțe deosebite, complet ieșite din comun. Tu ai lansat un balon, iar el l-a găsit peste ocean. Nu prea cred că există oameni care să se întâlnească așa și să nu creadă că e un semn.
Paisprezece ani mai târziu, atunci când amândoi urmează să împlinească 30 de ani – și sunt născuți în aceeași zi –, Emmie primește o mare lovitură.
Lucas îi cere să se întâlnească la restaurantul lor preferat pentru a-i pune o întrebare importantă. Ceea ce nu știe Lucas este că cea mai bună prietenă a lui are sentimente de iubire pentru el. Din păcate, Emmie nu a avut niciodată curaj să-i spună adevărul și a îndurat multe lacrimi și suferință atunci când el avea relații cu diverse femei, dar niciodată cu ea.
Viața e nașpa uneori. Ne-o trage când nici nu ne așteptăm. Ne face surprize neplăcute, ne scoate din circuit…(…) Toate fac parte din viață, nu? Totul e dezorganizat, haotic și neașteptat, iar noi trebuie să ne facem planuri și să ne găsim calea cât de bine putem.
Atunci când se întâlnesc la restaurant, Emmie Blue este aproape sigură că bărbatul pe care îl iubea de atâta timp își va mărturisi sentimentele față de ea. Numai că protagonista primește o mare palmă atunci când Luke o anunță că se va căsători cu iubita lui, Marie, cu care s-a împăcat de ceva timp, și o invită pe Emmie să-i fie „cavaleriță” de onoare. Acela este momentul în care este cuprinsă de o suferință profundă, pe care încearcă să o ascundă cât de bine poate. Deși nu poate accepta ideea că iubirea vieții ei se însoară, este alături de Lucas și îl ajută cu pregătirile pentru nuntă.
Deși subiectul principal este prietenia, cartea prezintă și alte probleme din viața protagonistei. Emmie nu a avut niciodată o viață ușoară.
A crescut fără tată, pe care a încercat de nenumărate ori să-l găsească și despre care știe că este o vedetă rock din Franța. Cel puțin, ala i-a spus mama ei, care a fost mai mult absentă decât prezentă în viața ei. Emmie nu are nici prea mulți prieteni, mai ales de când a avut un incident urât la balul de absolvire din liceu, atunci când un profesor a profitat de ea și i-a distrus reputația.
Nu are nici jobul de vis și este chelneriță la un hotel, unde are doi prieteni buni, Rosie și Fox, care o aduc cu picioarele pe pământ. În peisaj apare și Eliot, fratele lui Lucas, de care el și Emmie au fost foarte apropiați la un moment dat. Este un personaj important în cartea scrisă de Lia Louis și îi oferă lui Emmie o altă perspectivă asupra lucrurilor. Un rol important îl joacă și Louise, femeia în casa căreia locuiește protagonista, aparent rece și indiferentă la început.
Este un roman ușor de citit, cu o acțiune liniară, însă apar, din când în când, și scurte capitole cu relatări din trecutul protagonistei. Nu are un final tocmai previzibil, iar răsturnarea de situație care s-a petrecut aproape de sfârșit a fost una binevenită și total neașteptată.
Dragă Emmie Blue este o carte care îți dă o stare de bine și te face să te gândești dacă anumite lucruri sunt mult prea ciudate ca să fie simple coincidențe.
Mi-a plăcut că romanul nu are un număr prea mare de personaje. Prietenia dintre Emmie și Lucas este deliciul acestei cărți, dar și apropierea ei de Eliot, care începe să o viziteze din ce în ce mai des. De fapt, el este cel care o învață pe Emmie că lucrurile se aranjează, în final, pentru toată lumea, exact așa cum trebuie.
— Ai vreodată senzația că toată lumea e pe drumul cel bun, mai puțin tu? (…)
— Despre asta este vorba de cele mai multe ori. Despre aparențe. Probabil că, în spatele ușilor închise, și ceilalți sunt la fel de pierdui ca tine.
Povestea de viață a lui Emmie nu este deloc ușoară, dar nu voi da prea multe detalii. Sper ca romanul să fie citit de cât mai multe persoane pasionate de acest tip de literatură. Este o carte care ne face să ne punem întrebări despre viață și ne face să credem că poate ne este scris să avem parte de anumite lucruri.
— Știi de ce îmi plac furtunile? (…) Ne aduc aminte că noi nu controlăm nimic, ci Mama Natură. Și, deși lumea nu e chiar așa cum am vrea noi să fie, e suficient ce avem; trebuie doar să ne facem timp să observăm: să vedem cerul când fulgeră, să mirosim ploaia sau să apreciem siguranța casei. Ce ne-am putea dori mai mult?
Alte recenzii de la Lia Louis:
