„Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit…”
Aceste cuvinte ne duc cu gândul la o poveste de dragoste care a intrat în istoria literaturii, o pasiune care a lăsat în urmă volume întregi de versuri, o iubire ce mai trăiește și astăzi prin intermediul poeziilor.
Nu trebuie să fii un mare cunoscător într-ale literaturii românești pentru a știi cine este Mihai Eminescu. Apreciat de unii, criticat de alții, studiat în școli și probabil citat într-atâtea nopți cu lună plină de către îndrăgostiții măcinați de sentimente, Eminescu este mai mult decât un poet; Eminescu este o emblemă, o figură reprezentativă și o stare de spirit.
„Eminescu și Veronica.
Așa cum istoria universală a reținut și alte mari iubiri: Romeo și Julieta, Faust și Margareta, Dante și Beatrice, Petrarca și Laura, Pușkin și Natali, Esenin și Isadora, la fel au intrat în legendă ținându-se de mînă și cei doi mari îndrăgostiți – Eminescu și Veronica.”
Dar înainte de toate, Mihai Eminescu a fost om. A trăit, iubit și suferit la fel cum o facem toți, iar povestea de dragoste dintre el și Veronica Micle este astăzi asemănată cu alte mari iubiri din literatura universală.
Astăzi vă voi vorbi despre o carte ce adună într-un singur loc rezultatele acestei frumoase povești de dragoste, Eminescu și Veronica Poveste de dragoste de Dumitru Mircea.
Relatată sub forma unei povestiri spuse într-o duminică leneșă și târzie, când soarele de afară te îndeamnă să îndrugi vrute și nevrute, cartea ne istorisește cum s-au petrecut lucrurile între Eminescu și Veronica, folosindu-se totodată de versuri și frânturi din poemele scrise de îndrăgostitul om de geniu, amintindu-ne în același timp că și Veronica obișnuia să îi răspundă prin versuri compuse de ea. Floare albastră și bineînțeles, Luceafărul, sunt doar două dintre scrierile ce servesc drept dovadă a pasiunii nemuritoare dintre cei doi și care au fost folosite de Dumitru Mircea în cartea sa.
Înc-o gură și dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
Deși se poate vorbi și scrie la nesfârșit despre această idilă, Dumitru Mircea a reușit să o sintetizeze în doar 85 de pagini și să surprindă esența. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost faptul că a descris povestea de iubire în termeni simpli, nu din perspectiva unui eminescolog, ci din perspectiva unui admirator al lui Eminescu, așa cum suntem toți cititorii lui.
Alte recenzii de la Dumitru Mircea:
